parca si bucegiul are un mister de care am uitat

Boriska e baiatul minune de care se leaga acum toate catastrofele lumesti. Ele vin din Volgograd, de acolo de unde copilul a venit pe lume fara ca mama lui sa simta ca se intampla asta. Senin ca o adierea a unei pene de paun . Povestea la numai trei ani de catastrofe legate de ape , de submarine scufundate ( Kursk) si de sateliti . Copilul indigo. O legatura puternica asadar care vine catre noi, romanii care inainte de revolutie , aflam printre dinti si la colturi de strada ca babele cum au venit americanii in Bucegi inegriti de spaima sa vada GRAAL- tetraedrul regulat cuplat cu izvorul de viata al universului. Mai apoi in 2003 baietii negri de la FBI cercetau locul magic si plin de mister. O fascinanta calatorie in galeriile Bucegilor, acolo unde oamenii dispareau fara explicatie si masonii ascundeau in taina Romania in versuri carti si blazoane. Cert e ca traseul din munte perfect plan cu baraje energetice puternice erau izbitor de puternice ca asemanare cu cele din irak. N-au penetrat niciodata americanii zidul de fier asa cum nimeni n-a facut-o nici in Bucegi. Dar de atunci sunt din ce in ce mai multi pe la noi. Si continua sa vina, pe calea aerului . Recunosc n-am trecut de multa vreme prin Bucegii noi, insa inainte de toate voi rasfoi si eu viitorul cu cap de mort , printre fotografii cu monstrii si pentagon ori programe secrete de spionaj geodezic. Unda purtatoare a timpului tot va fi sa isi desprinda misterul pana in 2009, cand Boris, micul print va prevesti alte minuni in care lumea sa creada - asa cum a adus intr-o doara vorba de nenorocirile de acum ( china). Poate cineva , undeva , isi va apleca urechea la vorba taioasa a pustiului si va sti cum si cand sa deschida ochii.

ochii pe ceas. mergem la scoala

Mergem la scoala sa invatam sa stam linistiti si sa fim punctuali. O logica a vietii care ne urmareste pas cu pas si ne ofera o ordine interioara cel putin o vreme. Mai apoi ne infruptam din ea , uneori miseleste, alteori de nevoie, de cele mai multe ori cu necesitate. O regula a orelor , minutelor care strang intr-un pumn tensiuni , cautari , intalniri , presupuneri , inovatii.O clasa in care unii fura, altii intind foaia alba, ceilalti intarzie. O tabla cu reguli trase in alb, de creta, si sterse cu buretele de fiecare data cand un Ionel sau o Maria vine cu plasa pentru doamna. Unii sfasie , altii rad , sunt dependenti de ceas, altii pornesc o lupta de gherila care se lasa cu penite rupte ori caiete inchise mult prea devreme. Tocilari absurzi dar mereu in fata, tupeisti la colt , matematicieni, pictori , iubitori de frumos ori altii care coboara lin banci de la etaj si sunt eroi. Fete cu coditze rosii, mereu zambind , fara nimic in ochi si cu capul alb imaculat ca o foaie de hartie. caprioare. Destepti, rad ironic ridica mana de fiecare data, dau si altora , o idee la teze sau mai trag un cot sa vada si cel din spate care nu iubeste materia deci nu se regaseste. O mare cu cateva barci si tot atatea vasle. Important e sa te avanti cand stii sa inoti. Cam asa e clasa vietzii , a zilei de luni dar si a celei de sambata . Cu noi cu ei cu altii, mereu cei mai buni, adevarati in asteptarea unei minuni. Praf pe catedra, miros de lemn .suna de iesire . nimic nou. Maine revin . la fel de punctuali si zambitori. Doar facem zilnic acelasi drum pana la scoala vietii. Ne mai pierdem pe dupa garduri , dar gasca e aceeasi , cu maini fetze si minti luminate ori asteptand sa ii lumineze altii, doamnele spre exemplu cu plase . De atata rutina parca si soarele ar vrea in banca intai . El macar e singurul punctual. Cred ca e deja la facultate.