Tuesday, April 15, 2008

din cauza lui Vanghelie si anotimpul lui de afara

Iata cum in fata ochilor se intinde un covor de ghiocei si lamai infloriti. De vina e Vanghelie pentru ca , intr-o clipa, mai pe la pranz si-au luat zborul stoluri de porumbei deasupra capetelor ilustrilor invitati la o conferinta de presa . Erau albi si inocenti pentru ca veneau din "anotimpul de afara" . A spus-o cu un nesat care fireste ca te indeamna la rumegare adanca. Unde o fi anotimpul asta ascuns si atat de binevoitor , ca doar poarta numarul meu norocos -5- ziua in care m-am nascut zambind, invelita intr-un palton al mamei, ce ma privea cu ochii in lacrimi , de drag . Si totul se intampla undeva intr-o masina ruginita a salvarii -de timp- veche , cu miros intepator de mucegai. Ca doar m-am grabit sa pasesc in universul asta plin de fiinte insufletite si organizate, active si inzestrate cu simtire. Admir si acum acesta diversitate si fecunditate. primavara vara toamna iarna- . Anotimpul 5 al lui Vanghelie, nu poate fi decat un film bine regizat in care incap deopotriva toate celelalte acte ori scenarii , duble si actori , randuite intr-un sertar plin de praf dar de fiecare data deschis cu ploaie, soare, grindina ori viscol. Putin dintr-un fulg, o lamaie in clocot, un melc atins de ploile de mai, o fruza.. . Da ! o frunza uscata care ascunde sub ea o castana de care m-am impiedecat si abia atunci , am realizat ca e Toamna. Asa cum de altfel ieri , o petala de cais mi-a ramas agatata pe haina si mi-am zis cu tristete : iar trec prin primavara si mai ca am uitat cum e.
anoTIMP. Noroc cu Seneca , ne mai lumineaza cand spune ca nu pierdem nimic din timpul nostru caci cel pe care il lasam in urma e a altora. Si daca pana mai ieri imi placea sa spun ca mai bine ma retrag in livada cu visini a bunicii acum mi-am gasit o noua alternativa unde sa-mi petrec vacantele ori sa ZAC in liniste macar si pentru 5 minute- in anotimpul nou. de afara .