Iata cauza: nu suntem realisti , iubim intamplarea

10 % inspiratie, 20% creativitate, 40 % cunoastere, restul hazard. Cam asa se scurg orele sau dupa caz, minutele in fata unei tastaturi sau legat de firul interminabil al unui telefon vechi. Catarat pe idei, pus pe fapte mari, ingropat in planuri marete cat umbra de vara. Cu bataie lunga, insa perfecte, ca mecanica cuantica. Nu iubesc intamplarea nici macar cel mai radical punct al ei - intamplarea absoluta. Mai precis acel eveniment imprevizibil ce nu poate fi controlat nici de legi cauzale nici de coincidenta lor ci doar de legi probabilistice. Ca si cum Creatorul ar juca zaruri mereu. Insa cat de realist e jocul? Adoptam iata o pozitie mistica atunci cand ne lasam in forta cauzalitatii si evitam sa infruntam realitatea. Ce cauta intamplarea intr-o ecuatie , evident cu o necunoscuta. Spre exemplu: astepti la rand sa platesti tv cablul. Grabit .. insa dai impresia ca esti amic la catarama cu rabdarea, in conditiile in care in 15 minute ai programare sa-ti faci.... trei analize. Sistemul functioneaza perfect : locatie, cladire amenajata misto, ghiseu, doamna care zambeste, acasa ai televizor, te relaxezi ca exista , bani pe card asemenea. Ajungi in final sa platesti . Nu mai conteaza ca ai pierdut cateva clipe din viatza admirand palaria celui din fata ta, poseta doamnei in rosu, pasii mosneagului carunt, ori camasa portarului. Insa ca facuta , doamnei care se pregatea sa incaseze banii i se face rau. ii dai primul ajutor, cum ai invatat la scoala . O ajuti sa se ridice , cauti in graba un pahar cu apa, prinzi de coltul unui dosar sa-i dai ozon... , te intorci brusc dupa un servetel, tragi dupa tine cablul calulatorului , cu el cu tot, o lovesti pe doamna unde nu te astepti , pica din nou. Vine salvarea , dai declaratii, lasi balta totul si te pregatesti sa iesi furtunos. O grinda insa iti opreste drumul, plecata ca din glont din tavanul inca in lucru. Evident unde poate fi acum ? pe piciorul drept cu care ai pasit de dimineata din casa zambitor ca iti va purta noroc. In ambulanta nu mai e loc pentru doi, asa ca suni un prieten sa vina pe strada Baritiu. Ajunge . Urci . Via spitalul judetean. Daca n-ar fi fost taximetristul grabit care sa ne mai si acroseze, ziua se putea termina repede , relativ intr-un ghips roz, mirosind a ceai. Insa nu , ai prins din zbor inca o analiza, mai amanuntita decat sperai , 4 ore de stres, creatie zero, ceata totala prin materia cenusie. Cat la suta e inteligenta? inspiratie? cunoastere? intr-un sfert de zi in care ar fi trebuit sa faci mai mult ? Asa e si cu ideea ! Cand te astepti mai putin iti dai seama ca nu poate fi jucata in maini ca un bulgar pentru ca zapada ce trebuia sa cada azi la cluj cineva a oprit-o pe autostrada soarelui. Mecanica cuantica e de vina !!!!!