Un "cado" de week-end . Nu o apa minerala ci o leapsa pe tava, de la Silviu . Sa spun cam ce nu as vrea sa fiu, cand sunt . Adica ce rotite nu se invart cum trebuie si cum stau cu lichidul interstitial. Despre defecte! Le simt in coaste mai rau ca rugina toamna pe asfalt , dar e limpede ca e a mea si o port fara sa vreau pe la incheieturile materiei cenusii. Insa daca defectul e greseala , ma inclin cand spun ca a fi liber inseamna a gandi totul cu mintea ta. In acest caz si eroarea apartinandu-ti este mai lesne suportabila . Deci sa purcedem .
-Ma consum ca o lumanare. In traducere libera ma agit pentru orice fleac . Dar o fac de asa natura incat plesnesc neuronii mai ceva ca inflamabilele aruncate in foc. Si o iau de la capat a doua zi, ma aprind, ard, ma topesc incet si imi caut suportul unde sa ma ascund, sa nu ating doamne fereste, fatza de masa ori paltonul nu stiu cui. Ca de! Si asa ceara iese greu la spalat.
- Inca cochetez cu lucididatea. Cand esti lucid te afli in fata cimitirului. Adica inseamna sa-ti dai seama perfect de limitele si neputintele tale.
-Visez cu ochii deshisi. Grav . Pentru ca adeseori ma izbesc de toate stancile de sub nas. Ca doar ochii le vad inca stive de bumbac.
_Sunt timida. Da ! Desi multi spun ca sunt Tare. Recunosc sunt tare Timida . Si cand te gandesti ca in ziua de azi , timiditatea ca si politetea e o arma care te gaseste mereu descoperit.
-Am tendinta sa grabesc lucrurile. Aici clasicii ma prind pe picior gresit. Ca doar ei , in dezvrajirea lumii vorbeau de ordine si armonie.Nu e vorba de superficialitate. dar inca nu am invatat sa am rabdare. Cred ca se trage de la lumanarea aprinsa. Cu cat arde mai repede cu atat se crede cea mai frumoasa si mai utila.
-Nu mai stiu sa plang la colturi. Si e nasol. Cand ma ia , dau la soareci oriunde. Nu se intampla des , insa mi-e ciuda ca in tot timpul asta pot folosi batista in alt scop. De exemplu sa-mi astern un covor de ganduri clare si ambitioase.
-Iau de bun.. tot ce m-i se spune. Asa ca iubesc drama in piatra ca sa o simt zilnic in carne. durerea e acceasi.
-Nu cred in fericire. Inca nu i-am gasit capatul. Cred doar ca exista o stare de bine in lume si in mine ....cand zambesc.
. imi amintesc ziua in care un coleg a zis hai lore fa-ti si tu blog . Ma intrebam ce sa scriu la sectiunea "despre mine" si am inceput sa recit: ;ma prezint in fata ochilor vostri reci cu toate sperantele si slabiciunile mele. Nu cer mila nici ingaduinta , nici laude, nici mangaieri ci doar trei sau patru ore din viata voastra. Si daca dupa ce m-ati ascultat continuati sa credeti ca sunt un om sfarsit va trebui cel putin sa recunoasteti ca am fost sfarsit pentru ca m-am apucat de prea multe lucruri si ca nu mai sunt nimic pentru ca am vrut sa fiu totul". S-a facut liniste, s-a glumit mult pe treaba asta , am scris... mai apoi am sters tot. Acum e din nou aici, deci e bine ca pana cel putin in acest moment mai am timp sa cuget ce e cu totul asta...cu tot. Cauzele defectelor mele nu le inteleg. Ca orice fapt mare si defectul asta s-a nascut din nimic. Si s-a nascut sa lumineze, sa valorifice si sa laude nimicul!!!!!
-
Sunday, March 30, 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)