dedicatie ( scrisa de bianca pentru george)

Amurgul acesta ti-l dedic tie
si visurile care o sa-l urmeze
ploaia albastra care se grabeste sa cada
rasul meu de ieri
zambetul meu de azi
plansul probabil de maine
anotimpul acesta usor trist
inmuiat in parfumul suav al regretelor
t-i s-ar cuveni tie
pastrez pentru mine
ecoul pasilor pe caldaramul fierbinte
un alt amurg si un alt anotimp
si un alt tu care tinde sa redevina
eu insami ...

a aparut aici pe blog in ziua in care george ne-a anuntat ca ne parasete !

de n-ai pleca ( lore i-o dedica lui george)

Incet cararea a-nceput sa doara....
ai si uitat padurile de foc
privirea ti-o intorci ultima oara
ranesti secunda ce-acum sta pe loc!

Incet o poarta cu ciresi si dafini
inchide ultima mireasma iara
doar stii ca ai lasat sa doara
o creanga ce mai vrei s-o clatini...

Incet si valul cauta o stanca
satul de tarmul ce-a uitat sa zboare
e un tablou cu rana prea adanca
isi va gasi o umbra cand... sau oare?

Si mult prea repede inchizi o mana
in ea un ochi mai lacrimeaza lin
realitatea nu-i asa? nebuna !
a spart pocalul uneori prea plin

sa ne-ntalnim sub zarzari infloriti
pe-aceea carare ce te stie dus
sa-ntorci privirea ce-a lasat sa minti
o clipa ... un ecou apus...