Friday, June 27, 2008
o noapte in Bari
Au inceput deja sa intrebe cam toti acelasi lucru . Vacanta ? Si brusc parca cineva imi infinge un metal in coaste. Anul trecut , 2 saptamani undeva in Sicilia m-am bucurat cu burta la soare, cu nasul intre struguri, cu o mana pe mare , cu alta pe nisipul alb care tinea pe palme umbrele verzi cu un ochi pe campuri arse si cu piciorul pe strazile inguste si intesate de tineri pe scutere ca bondarii pe miere. Dar nu pot sa uit niciodata noaptea in care mi-a fost frica pentru prima data in viata . Tata imi spunea mereu, in copilarie - lupta dar sa nu ti fie frica niciodata , de frica inchizi ochii si nu vezi sabia care vine catre tine-. N-am mai gasit bilete de intoarcere dinspre Cannicati .Asa ca am tratat cu un amic sa ne ia din Bari. Mai precis de la jumatatea drumului . Eu Ovi si Mona . Trei doamne, cu n spe bagaje si o camera 3CCD , mare cat maine cand ma agit si slabesc . Am ajuns seara pe 9 in gara , in Bari. Vorbeam italiana intre noi date fiind cele stiute intre cele doua natii. Intru la baie sa vorbesc la telefon si sa aflu cand ajunge masina . Deodata simt cum imi ingheata degetul mic atarnat pe antena telefonului - amicul , ajunge abia maine pe la pranz, motor gripat si inca ceva suruburi de care n-am mai stat sa gandesc ce invart si cum ar putea pune in miscare rotile ce parea pentru prima data perfide, jenante si absurde. Cum sa dorm in gara ? De emotii am uitat unde sunt , am intrat in sala de asteptare unde Mona si Ovi ma priveau cu o ura inexplicabila : amicul tau, tu si nebuniile tale.. Am vorbit evident romaneste , tare , fara sa ne dam seama ce facem. O ora . Am decis sa cautam repede un hotel. Trista, seara ca noi , singuri , timizi si prosti ca ne-am pus speranta intr-o cutie cu motor pe 4 roti , cand puteam foarte bine sa apelam la cutia neagra si 2 aripi. Prea traziu. Nimic disponibil dupa 3 ore de cautari, nemancati si obositi ca cei doi caini care ne-au intampinat in gara , din nou. Ne asezam pe banci , ei atipesc , eu tin o mana pe camera un ochi pe telefon. Nimic .Vad in sfarsit o tiganca undeva pe scaunul din fata care ma privea fix. Imi amintesc !!! Era aceeasi care iesise cu mine din toaleta cand vorbeam romaneste si mai apoi s-a asezat langa mine cand injuram evident tot in romaneste . La nici 3 minute ma inconjoara 2 , tineri, rasi in cap , se aseaza unul in dreapta mea , altul in stanga . Ma studiaza cum fac fitzoasele la cate o receptie , borseta , telefonul dar mai ales geanta in care se afla camera video. Ii trezesc usor pe Ovi si Mona le fac semn sa iesim. Se prin repede , ne adunam lucrurile si iesim. Le povestesc tot . Intra in panica . Tremur si eu. Imi intorc privirea, cei trei iesisera pe peron si ne urmareau de la distanta . Se facuse deja 12 noaptea . Peronul ramane gol, doar noi trei si o patrula de politie . In sala de asteptare , erau , 3 camere in colturi insa aflu ulterior ca nici macar nu functioneaza . Imi iau inima in dinti si opresc o politista, inalta , sigura pe ea . Ii spun "suntem romani si tocmai ce era sa fim furati". Imi rade in nas- actele ! i le dam , ii zambesc si ii spun nu mai stiu ce, dar o fac sa rada . Ne pofteste ranjind in sectia de langa acelasi peron si stam cateva minute la taclale cu politistii. Vorbim de Romania . De tiganii lor. Culmea dupa 10 minute , ne-au lasat sa dormim pe bagaje in fata sectiei si ne-au promis ca ne vor supraveghea . Asa au si facut . Radeam in sinea mea de fiecare data cand treceau pe langa noi, lasau barbia in jos si trageau de chipiu. Asta pana cand pe la 4 dimineata , dupa ce am reusit sa dormim pe rand , 4 francezi s-au asezat langa noi. Au zis ca e prea mult si ar fi bine sa ne mutam pe banca de langa gara . Soc . Plangeam de oboseala , si la 5 tiganca apare din nou . Cu alti 5 dupa ea. Ne-au zarit si asteptau momentul sa ramanem probabil doar noi , fara politie , fara catuse, fara vlaga . Uram pentru prima data Italia , garile, noptile. Stangeam in maini cureaua de la geanta camerei pe care o priveau obsesiv. In capul meu scenarii , daca sar la ea , ii lovesc pana la sange . Era pentru prima data cand as fi fost pregatita sa impart pumni si picioare .Uram ceasul de pe mana pe care mi-l cumparasem cand am plecat din tara. Nu mi mai placea , am jurat ca n-am sa-l mai port , nu ma ajuta deloc. Ovi a atipit din nou, Mona la fel. Eu ma vedeam deja cu un cutit rece in spate , pe un pat de spital . Sinistru. Tiganca nu se misca din coltul garii , ceilalti circulau insistent pe langa noi cu acelasi tic aberant - privire fixa , rece , de gheata, obiectiv bagaje . Dau zorii, ne mutam din nou in sala de asteptare . 6 dimineata , incepe forfota. Betivi, drogati, curve , si pe alocuri un politist. Domnisoara cu chipiu iese din tura si ne ureaza succes. Ii multumesc . Imi spune ca a transmis colegilor ei sa se mai uite din cand in cand si in coltul romanilor. Foarte tare . E un colt rece . Eu astept totusi o masina . Am chef de vorba . Ovi e prea nervos , Mona franta ca o acadea pe asfalt. Se face ora 11. Un agent se apropie de mine pe peron. Imi spune senin si in soapta - cand se opreste trenul in prima linie pune mana pe bagaje. Unii cobora ca vulturii cand se repune pe roti, iti ia bagajul , urca in tren rapid si CIAO. Raman masca . Ii multumesc . Mai am o belea pe cap acum. Sa stau pe genti din 2 in 2 minute. Atenta la cine coboara , cum e imbracat , ce are in maini, ce ochelari poarta ce tigari fumeaza . Ma bucur ca tiganca a disparut. Nu pentru mult timp . Revine . Ca o lepra . nebuna. neagra . urata si cu aceleasi haine pe ea . Cu aceeasi dupa ea . Imi ranjeste . O ignor. Parca ar vrea sa mi rada in nas . Ii rad eu ca nu m-a facut. Ceilalti doi, rasi in cap o insotesc cu un ziar in mana . Ba la un capat ba la celalat. Aflu de la un politist la o tigara ca sunt albanezi , extrem de agresivi, dar ca ea, e romanca, cunoscuta pentru pune mana si fugi. Mi-a zis ca am fost inspirata ca am apelat la ei si ca le-am parut simpatici si sinceri. Cum rar au dat sa cunoasca . Romani simpatici. Ii mai dau o tigara . Imi multumeste el de data aceasta . Ora 14 , nemancati, cafea si iar tigari . Bari si cutitul din spate . O masina asteptam si parca s-a oprit la Venetia la carnaval. Nu mai conteaza masca . Astept. La un moment dat , pe linia trei apare o tipa, 40 de ani , dupa haine, de-a mea . De prin Ardeal.O urmaresc. S-a asezat pe o banca langa o turista care citea ziarul . Incredibil. A vazut ca individa nu si ridica ochii din articole, s-a aplecat usor pe sub banca cu mana pe poseta ei. I-a desfacut-o in 2 miscari cu o precizie de artist. Nu mi venea sa cred .In sfarsit ridica ochii din periodic. Se sperie putin a noastra , isi trage mana . La cateva secunde aceeasi miscare. Nu renunta . Ma topesc. Ma mananca sa deschid camera si sa trag un cadru. Ma infrang insa cand ii vad ce cei doi albanezi. Era o stire buna, ziceam in sinea mea . Timpul trece , reuseste sa-i ia portofeul si pleaca . Racneam in sinea mea , si ma durea ca nu pot sa schitez un gest. Nici macar acela de a fi vazut ceva . Daca eram la mine, in cartier , o linsam. Ora 15, opreste iar un tren. Deja uram fiecare scartait de roti. bagaje si miros de calatorie. panica. In vagonul 4 se da alarma. Un tip e injunghiat mortal. Lumea fuge politistii alearga acolo, se aud sirene . Imi zic , numai nu pleacati toti , sa lasati bunatate de romani in gara fara protectie. Se linistesc apele repede . Inca un mort , 3 declaratii , alte trenuri , aceleasi fetze. Suna in sfarsit telefonul. Mai am 10 minute pana la voi. Rasuflu usurata . In gara vine si politista imbracata de data asta civil. Ne priveste uimita . Tot aici? Da insa imediat scapati de noi , romanii. Imi raspunde prompt -aaa nuu niciodata nu vom scapa de voi. Calin intra pe peron , adunam tot , il pupam , topai . Dam sa plecam insa ma intorc repede. Intru in sectia de politie si strang mana pe rand tuturor de acolo. Rad si ma privesc uimiti - una ragazza simpatica , ciao bella. urlu de bucurie . am scapat cu viata dar ma bucur ca am trait s-o vad si pe asta . Sa- mi fie frica , atunci cand vine seara intr-un oras . Evident nu oricare ci Bari , unul gri , plin de pesti , curve si politisti , romani si tigani , hoti si pierduti pentru orice domesticire eroica . Dar traiasca politistii , care cred, pentru prima data au indragit trei nebuni, intr-o gara aburind a alcool si negru.
Subscribe to:
Posts (Atom)