Un scut in plus

E bine sa stii ca il porti ori in buzunarul din dreapta ori la degetul mic , pregatit de lupta. A ajuns sa fie un accesoriu atat de important in razboiul de zi cu zi incat, degetarul , de pe vremea bunicii, senin si inocent, gri , cu gauri absurde nu mai are niciun farmec fie el si nocturn . S-a consumat de mult in Ia cusuta la lumanare cu acul care juca voios si in mod constient printre dungile de creta care se vedeau flori ori maciese. A intepat destule maini si degete , el degetarul in jurul caruia se invarteau toate, satul de dureri ce urla, s-a transformat in margea , topit de timp. Acum sunt alte scuturi pentru alte minti . Pentru fiecare . La tesut ne pricepem toti. Cu rama e mai greu. Uneori e prea mare pentru nimicul ce se vede, alteori alb negru si atat. Conteaza insa unde iti asezi opera si pentru ce fel de ochi o deschizi . Si in plus, cand incepe sa ploua fara sa fi anuntat , cat de repede stii sa te retragi cu tot cu opera si suflet. Si daca nu ai unde , macar sa stii ca exista , un scut pe care te poti baza cand fulgerul sufla a tradare.