cati eroi incap intr-un pahar plin cu broaste

fara homer nu ar fi existat ahile. despre ei , eroi sau munti s-a povestit. altfel , pietrele ar striga la nesfarsit si evident toti am trai intr-o imbecilizare ireversibila. despre eroi e bine sa vorbesti la colt de strada, in parc , langa cadavre, peste o barca, in timp, la ziar, in televizor, pe o carte, sub un vers, langa o aripa. cei care vad si aud, spun mai departe legenda, ii dau bruma de mit, o transced, o aduna, ii dezleaga firele de aur, impletesc randuri. noi supravietuitorii unei secunde prin datoria cunoasterii , noi cei care ne stim strigoii si repetam trecutul pentru ca il uitam adesea, putem reconstitui tacerea unui geniu , erou , ce pentru un moment bulverseaza timpul , cristalizeaza istoria, dau nume anilor. azi, eroul meu e homer. zeii sunt asezati pe banca, in parcul central.

revolta animalului ca nu e inger

"Omul e un inger care a cazut, nu un animal care s-a ridicat". Andrei Plesu inca mai zambeste cand o spune . Si e plina de gratie , limita aceasta a spiritualitatii care trece de umanitate. Nu ca ar trebui sa gandim toti la fel, ca inaltimile sunt mai greu de atins , ca orice aripa are coborarea ei, ca inaltarea e mai onorabila decat caderea. Doar ca poti pluti lin in orice . Idei , fapte, sarut, mirare, zgomot, freamat, lipsa, regret. MAINE orice teza va ramane o ipoteza mai mult sau mai putin probabila. Chiar si miracolul.

harlem

Harlem Globetrotters . Ii astept la Cluj. I-am urmarit cu placere cum au transformat o conferinta de presa in cateva minute de spectacol. Felicitari celor care pe langa ratiunea finala , cea economica , au intuit perfect ca poti sa mergi mai departe de ceea ce unii o considera o limita. Uite asa poti sa dai nastere unui spectacol rupt dintr-un fenomen ce parea perfect. Respecti o regula dar treci o granita. O fac zambind , cu accea placere molipsitoare care te indeamna sa revii de fiecare data si sa descoperi mereu altceva. De accea mai cred ca nu doar ikebana a aparut imediat ce au rasarit trandafirii . Mai sunt si alte limite care isi cauta spectacolul. Depinde cat de bine negociezi cu geniul dispus sa le vada intr-o alta forma ori intr-un invelis mai verde.

un cot vecin cu personalitatea

Despre celebra " cum ii doare in cot pe unii" deschid o noua sesiune . Cum se ajunge la asemenea performanta? Simplu ! In loc sa alegi seara o carte de colorat ( Imblanzirea Tigrului) tragi de cateva pagini d-ale schizofreniei. Daca e sa intelegi repede cum sta treaba cu caracterele schizoide, poti ajunge la o alta carte de balet undeva la pagina 68, si afli ce legatura au toate cu sinapsa bunului simt. Forta tata ! spun adesea cei care isi doresc sa ajunga repede la ultimul etaj al cladirii unde cred ei ca e mai cald. Si culmea ! Transpira urcand treapta cu treapta , fac o galagie de nedescris pe scara , trezesc toti locatarii , aluneca, se ridica, dau nas in nas cu Ghita de la 1, putin turmentat, care le arunca un pahar in moaca, lansat la marele fix . Isi ling ranile zambind " data viitoare luam noi o sticla plina ochi , si-atunci sa se tina, acum trebuie sa ne ocupam de altii". La etajul 2 intalnesc un pusti in carucior, il imping pe scari ca doar le incurca drumul. Urla ca din gura de s... la tanti Nuti , femeia gravida care tocmai paraseste apartamentul 31. E satula de agitatia din jur si se gandeste ca ar fi bine sa nu aduca pruncul printre brute ori zgomote . Degeaba ei zic-" stai dracu pe loc nu vezi ca mai avem de urcat un etaj? " Calca in picioare cablul baiatului care instaleaza internetul, " ce ma l-ai pus aici sa ne intinzi o cursa ai ? las ca-ti aratam noi google!!! Nici nea Nicu saracu nu o duce mai bine , s-a straduit ani la rand sa adune timbre si cand sa le prezinte si el frumos la intalnirea de dupa bloc, cu o miscare parca venita din star treck , grabiti nevoie mare le dau direct pe perete. N-are nicio vina nea Nicu dar plange amaratul dupa politele cu Ceausescu : EL si EA , pe care le-a pus in glosar cu penseta ani la rand , ca daca lasa amprente cica n-ar mai fi valoroase. Acum au pe ele degetele unor revoltati de viata care le privesc admirativ : "vezi ce bine stau acolo? nu la mata in sertar ! Ajung la etajul 3 . Nici o usa nu se deschide . Veta ii priveste pe vizor :" sunt intrusi nu-i las inauntru " Calin crapa putin usa " ma nu e de voi aici, doarme copilul ", administratorul- " data trecuta ati varsat cafeaua pe covor si a trebui sa ling dupa voi" , tanara de 16 ani" mey daca vreti intrati dar numai o ora ca e programat si Vasile ". Deci e bine , au la dispozitie o ora.... dupa care evident vor trebui sa urce catre altceva . Si cand te gandesti ca era liftul disponibil . Era atat de usor sa urce lin , fara sa dea coate , fara sa urle in dreapta si in stanga , fara sa-si rupa nasul ca de, inca n-au invatat sa adulmece . Pe unii inca ii doare( mananca) in cot si se scarpina rau . Pacat ca n-au gasit inca alifia lui Henri Wald. Se numeste Expresivitatea Ideilor . Le-o recomand cu caldura celor care inca mai au rani adanci langa cot, adica vis a vis de Personalitate.

neruda

" intre a muri si a nu muri am ales ghitara" . un pablo neruda nebun care-mi iese in cale de cate ori minciuna ori poezia isi fac loc impreuna. si mai spunea ca atunci cand e mic - copilul -se intreaba daca piciorul lui e picior ori.... fluture. eu zic ca orice pas , fie ca se inalta undeva ca o aripa , fie ca intoarce din drum calatorul, tot viitor dulce se recomanda . am ales ghitara , ori vioara micului print paganini caruia prietenul lui nieco ii soptea cateodata : tu transformi cu interpretarea ta operele artistilor in viatza . pentru asta ei te vor blama . mai bine lucreaza cu operele celor trecuti ca sa nu-i jignesti cu talentul tau. suna bine nota cea de pe urma, asa ca nu i-a pasat niciodata de notele altora. asa cum ar trebui sa nu ne intrebam niciodata cum se ajunge la creatie ci mai degraba ce se intampla maine, in viitorul cu picior de fluture .

sisif da stanca pe o lumanare

Un tort si o sampanie primita in dar , uitata intr-un colt al frigiderului. Am si uitat sa suflu in lumanari dar peste 11 luni si cateva ore , odata ce ating varsta Iuliei a lui Balzac am sa ma opresc o clipa pentru mine. Caci mai stiu ca toate lucrurile bune pentru corp si pentru om in intregul sau de la suflet vin si de acolo curg. Sunt ca o piatra care aluneca in larg si odata ce-a sarutat nisipul se odihneste si prinde culoare . De corali in verde galben si adanc . Stanca lui Sisif se rostogoleste inca ...Omul absurd spune da si efortul sau nu va inceta niciodata !