tantarii zboara acum , mustele stau la coada la carne... de tun

Cati tantari incap intr-un Summit? Depinde cat de plastica e bucata de piele la care asipra ! Doua trompe au zis unii sunt suficiente. Pot sa se delecteze incet cu epiderma calda , mirosind a praf de pusca, si abia mai apoi cand ii dau de gust sa se infrupte cu toate cele bune , folositoare , rosii, ca doar ce curge din America , sange etern poarta . Cat pot tantarii sa manance la o masa? Depinde de trompa! Cat e de adanca ori de ce istorie si-a ascutit taisul. Tocmai de aceea in Macedonia doar mustele isi mai duc veacul pe republica. Nu i-au placut lui Bush . Pesemne ca sunt rahitice si zboara haotic. Insa lui Vladimir ii pica bine in tigaie. Ca el frige orice are gust si aripi. Chiar si zburatoarele din Afganistan cu picioare lungi si ciocuri largi. Ramane sa vedem cate muste , pe viitor vor face scut antiracheta.Ca Vladimir vrea garantii, mai precis inainte sa inghita insectele , le va face si asigurare. NATO. Ca suna bine si micul dejun la mal de MARE , e delicios.

Iata cauza: nu suntem realisti , iubim intamplarea

10 % inspiratie, 20% creativitate, 40 % cunoastere, restul hazard. Cam asa se scurg orele sau dupa caz, minutele in fata unei tastaturi sau legat de firul interminabil al unui telefon vechi. Catarat pe idei, pus pe fapte mari, ingropat in planuri marete cat umbra de vara. Cu bataie lunga, insa perfecte, ca mecanica cuantica. Nu iubesc intamplarea nici macar cel mai radical punct al ei - intamplarea absoluta. Mai precis acel eveniment imprevizibil ce nu poate fi controlat nici de legi cauzale nici de coincidenta lor ci doar de legi probabilistice. Ca si cum Creatorul ar juca zaruri mereu. Insa cat de realist e jocul? Adoptam iata o pozitie mistica atunci cand ne lasam in forta cauzalitatii si evitam sa infruntam realitatea. Ce cauta intamplarea intr-o ecuatie , evident cu o necunoscuta. Spre exemplu: astepti la rand sa platesti tv cablul. Grabit .. insa dai impresia ca esti amic la catarama cu rabdarea, in conditiile in care in 15 minute ai programare sa-ti faci.... trei analize. Sistemul functioneaza perfect : locatie, cladire amenajata misto, ghiseu, doamna care zambeste, acasa ai televizor, te relaxezi ca exista , bani pe card asemenea. Ajungi in final sa platesti . Nu mai conteaza ca ai pierdut cateva clipe din viatza admirand palaria celui din fata ta, poseta doamnei in rosu, pasii mosneagului carunt, ori camasa portarului. Insa ca facuta , doamnei care se pregatea sa incaseze banii i se face rau. ii dai primul ajutor, cum ai invatat la scoala . O ajuti sa se ridice , cauti in graba un pahar cu apa, prinzi de coltul unui dosar sa-i dai ozon... , te intorci brusc dupa un servetel, tragi dupa tine cablul calulatorului , cu el cu tot, o lovesti pe doamna unde nu te astepti , pica din nou. Vine salvarea , dai declaratii, lasi balta totul si te pregatesti sa iesi furtunos. O grinda insa iti opreste drumul, plecata ca din glont din tavanul inca in lucru. Evident unde poate fi acum ? pe piciorul drept cu care ai pasit de dimineata din casa zambitor ca iti va purta noroc. In ambulanta nu mai e loc pentru doi, asa ca suni un prieten sa vina pe strada Baritiu. Ajunge . Urci . Via spitalul judetean. Daca n-ar fi fost taximetristul grabit care sa ne mai si acroseze, ziua se putea termina repede , relativ intr-un ghips roz, mirosind a ceai. Insa nu , ai prins din zbor inca o analiza, mai amanuntita decat sperai , 4 ore de stres, creatie zero, ceata totala prin materia cenusie. Cat la suta e inteligenta? inspiratie? cunoastere? intr-un sfert de zi in care ar fi trebuit sa faci mai mult ? Asa e si cu ideea ! Cand te astepti mai putin iti dai seama ca nu poate fi jucata in maini ca un bulgar pentru ca zapada ce trebuia sa cada azi la cluj cineva a oprit-o pe autostrada soarelui. Mecanica cuantica e de vina !!!!!

cu leapsa-n coaste imi iubesc defectu.

Un "cado" de week-end . Nu o apa minerala ci o leapsa pe tava, de la Silviu . Sa spun cam ce nu as vrea sa fiu, cand sunt . Adica ce rotite nu se invart cum trebuie si cum stau cu lichidul interstitial. Despre defecte! Le simt in coaste mai rau ca rugina toamna pe asfalt , dar e limpede ca e a mea si o port fara sa vreau pe la incheieturile materiei cenusii. Insa daca defectul e greseala , ma inclin cand spun ca a fi liber inseamna a gandi totul cu mintea ta. In acest caz si eroarea apartinandu-ti este mai lesne suportabila . Deci sa purcedem .

-Ma consum ca o lumanare. In traducere libera ma agit pentru orice fleac . Dar o fac de asa natura incat plesnesc neuronii mai ceva ca inflamabilele aruncate in foc. Si o iau de la capat a doua zi, ma aprind, ard, ma topesc incet si imi caut suportul unde sa ma ascund, sa nu ating doamne fereste, fatza de masa ori paltonul nu stiu cui. Ca de! Si asa ceara iese greu la spalat.

- Inca cochetez cu lucididatea. Cand esti lucid te afli in fata cimitirului. Adica inseamna sa-ti dai seama perfect de limitele si neputintele tale.

-Visez cu ochii deshisi. Grav . Pentru ca adeseori ma izbesc de toate stancile de sub nas. Ca doar ochii le vad inca stive de bumbac.

_Sunt timida. Da ! Desi multi spun ca sunt Tare. Recunosc sunt tare Timida . Si cand te gandesti ca in ziua de azi , timiditatea ca si politetea e o arma care te gaseste mereu descoperit.

-Am tendinta sa grabesc lucrurile. Aici clasicii ma prind pe picior gresit. Ca doar ei , in dezvrajirea lumii vorbeau de ordine si armonie.Nu e vorba de superficialitate. dar inca nu am invatat sa am rabdare. Cred ca se trage de la lumanarea aprinsa. Cu cat arde mai repede cu atat se crede cea mai frumoasa si mai utila.

-Nu mai stiu sa plang la colturi. Si e nasol. Cand ma ia , dau la soareci oriunde. Nu se intampla des , insa mi-e ciuda ca in tot timpul asta pot folosi batista in alt scop. De exemplu sa-mi astern un covor de ganduri clare si ambitioase.

-Iau de bun.. tot ce m-i se spune. Asa ca iubesc drama in piatra ca sa o simt zilnic in carne. durerea e acceasi.

-Nu cred in fericire. Inca nu i-am gasit capatul. Cred doar ca exista o stare de bine in lume si in mine ....cand zambesc.

. imi amintesc ziua in care un coleg a zis hai lore fa-ti si tu blog . Ma intrebam ce sa scriu la sectiunea "despre mine" si am inceput sa recit: ;ma prezint in fata ochilor vostri reci cu toate sperantele si slabiciunile mele. Nu cer mila nici ingaduinta , nici laude, nici mangaieri ci doar trei sau patru ore din viata voastra. Si daca dupa ce m-ati ascultat continuati sa credeti ca sunt un om sfarsit va trebui cel putin sa recunoasteti ca am fost sfarsit pentru ca m-am apucat de prea multe lucruri si ca nu mai sunt nimic pentru ca am vrut sa fiu totul". S-a facut liniste, s-a glumit mult pe treaba asta , am scris... mai apoi am sters tot. Acum e din nou aici, deci e bine ca pana cel putin in acest moment mai am timp sa cuget ce e cu totul asta...cu tot. Cauzele defectelor mele nu le inteleg. Ca orice fapt mare si defectul asta s-a nascut din nimic. Si s-a nascut sa lumineze, sa valorifice si sa laude nimicul!!!!!



-

cati eroi incap intr-un pahar plin cu broaste

fara homer nu ar fi existat ahile. despre ei , eroi sau munti s-a povestit. altfel , pietrele ar striga la nesfarsit si evident toti am trai intr-o imbecilizare ireversibila. despre eroi e bine sa vorbesti la colt de strada, in parc , langa cadavre, peste o barca, in timp, la ziar, in televizor, pe o carte, sub un vers, langa o aripa. cei care vad si aud, spun mai departe legenda, ii dau bruma de mit, o transced, o aduna, ii dezleaga firele de aur, impletesc randuri. noi supravietuitorii unei secunde prin datoria cunoasterii , noi cei care ne stim strigoii si repetam trecutul pentru ca il uitam adesea, putem reconstitui tacerea unui geniu , erou , ce pentru un moment bulverseaza timpul , cristalizeaza istoria, dau nume anilor. azi, eroul meu e homer. zeii sunt asezati pe banca, in parcul central.

revolta animalului ca nu e inger

"Omul e un inger care a cazut, nu un animal care s-a ridicat". Andrei Plesu inca mai zambeste cand o spune . Si e plina de gratie , limita aceasta a spiritualitatii care trece de umanitate. Nu ca ar trebui sa gandim toti la fel, ca inaltimile sunt mai greu de atins , ca orice aripa are coborarea ei, ca inaltarea e mai onorabila decat caderea. Doar ca poti pluti lin in orice . Idei , fapte, sarut, mirare, zgomot, freamat, lipsa, regret. MAINE orice teza va ramane o ipoteza mai mult sau mai putin probabila. Chiar si miracolul.

harlem

Harlem Globetrotters . Ii astept la Cluj. I-am urmarit cu placere cum au transformat o conferinta de presa in cateva minute de spectacol. Felicitari celor care pe langa ratiunea finala , cea economica , au intuit perfect ca poti sa mergi mai departe de ceea ce unii o considera o limita. Uite asa poti sa dai nastere unui spectacol rupt dintr-un fenomen ce parea perfect. Respecti o regula dar treci o granita. O fac zambind , cu accea placere molipsitoare care te indeamna sa revii de fiecare data si sa descoperi mereu altceva. De accea mai cred ca nu doar ikebana a aparut imediat ce au rasarit trandafirii . Mai sunt si alte limite care isi cauta spectacolul. Depinde cat de bine negociezi cu geniul dispus sa le vada intr-o alta forma ori intr-un invelis mai verde.