un dop liber

azi le iau pe toate asa cum sunt . ca doar trebuie sa suport tot ce se intampla din doua motive : ca mi se intampla mie , imi e prescris intr-un anumit fel iar al doilea ca ceea ce se intampla in mod diferit fiecaruia e pentru ca cel ce carmuieste intreg universul reprezinta o cauza a bunul mers si a desavarsirii. il mai pomenesc cateodata pe Aurelius in drumul lui "catre sine" si chiar zambesc cand cuget ca doar si mie trebuie sa mi se intample ceva. ca e bun... super bun , senzational ori caldut tot imi da o stare . ca fara stari esti ca un dop pe o sticla aruncata in mare , plutesti cum iti dicteaza si valul si sticla . mai precis cum vor ceilalti . e si asta un soi de libertate . ca doar ce i se intampla unui om datorita celorlati nu poate fi decat un lucru uman . nu exista accidente intr-o viatza de om zicea Romains , daca sunt mobilizat intr=un razboi acest razboi e al meu seamana cu mine si il merit . ca doar in razboi ati vazut cumva victime inocente? nu, tocmai de aceea azi m-am transformat in dopul de pe sticla din mare am jucat cateva secunde cat sa ma debarasez de tot si-am inotat in apele limpezi, pe care le-am castigat in ultimul razboi cu valul . sa vad pe ce tarm ajung maine ....