Fericirea sta intr-o sticla de vin , Nea Victor e filosof

Domnilor Pascal ne indemna la rabdare si vorbea de fericire atat de adanc de parca am gasi cate o bucata la fiecare colt de carare. A venit si Revolutia Franceza care tot despre fericire si desfrau canta in ode glorioase. Sa nu-i uitam pe vechii greci , ei au fost cei care au invartit pentru prima oara roata destinului si au gasit aur in cutiile unde se ascundeau cobre si amante . Augustin mai apoi spunea senin : "fericirea daca nu o gasesti inseamna ca n-ai cautat in tine mai inainte de toate ". In 2008 se mai fabrica inca filosofi,si culmea nici Hegel nici hedonistii, nici Buddha si nici Tutea n-au tras suficient de mult de filon incat sa credem ca in fiecare ochi si minte se ascunde starea de beatitudine absoluta. Vin din spate faptele , oamenii , taranii nostri, care impletesc cununi de cultura si vorbe de duh. Ei isi povestesc fericirea , starea de bine in care unii s-au pierdut de mult si in multe si nu i-au gasit cauza. Degeaba impletim si dezvoltam munti de cazuistica de-a latul fericirii , il imploram pe Camus sa ne mai povesteasca odata cum a urcat. Fericirea in 2008, la Cluj sta pe firul unui telefon intr-o zi de sambata , inainte de Pasti. Sa va povestesc cum sta fericirea in varf de gard. Omul simplu , comun ca o zi de vara fara polen s-a gandit sa isi cumpere de-ale gurii intr-un supermarket deschis non stop pentru musterii . A infundat in plase ranjind cu nesat trei cartofi, o paine si o sticla de vin. A platit 2 galbeni. A luat bonul sa i-l arate neveste-si insa cineva i-a zambit . Nu se stie cine , hai sa spunem ca hazardul era pe tapla piciorului drept si l-a dus lin pana la un cos transparent unde omul comun a zis: pun si eu la lotto de magazin adica de-o fi sa castig ma imbat . Daca nu, ma imbat iar , ca norocul poate o poposi iar la vecinul Gica , langa capra , ca nu i-a muri odata ! Telefonul bata-l vina dupa cateva zile, in care hazardul a muncit , s-a invartit, a ales, s-a pupat cu momentul, l-a mangaiat pe crestet , suna si transmite ca un emitator mesajul desteptarii : nea Victore , norocul cu tine ! Cate clase ai? No cate sa am ? 2 ! Una la seral si una la liceu ! Da cine intreaba? Eu ! C-ul cu trei clase . Vino sa ma iei ! Sunt in fata la supermerket , sunt negru , valorez vreo 42 de mii de euro , si sticla ta de vin cumparata inainte de pasti a decis inca de pe raft - liberul arbitru sa trimfe in pahar ! mana care ma va apuca va conduce bine de acum inainte pe toate cararile si drumurile ce i se vor deschide in asfalt . Nea Victore , traiasca dopul si roata ca te-ai facut cu un C Classe . A lesinat omul o data , de doua ori , de trei ori, a visat, s-a ridicat , a urlat a pupat sticla, nevasta, gardul , sura, viatza, tricoul de pe el si costumul cu maneci lungi cat postul de ieri. A invocat fericirea prin zambet . Stare de bine zice el , zice sticla , zice calcaiul cu gust de harzard- mustul a lucrat . A tras la strung ani in sir, si-a rupt o mana , a plans atunci nopti in sir dar s-a razbunat. I-a mai ramas una totusi cat sa conduca intr-o zi de mai toti sfintii si apostolii care si-au coborat mana in traista lui. De strungar. Asta da fericire. A luat-o, pe ea , doamna fericire pe doi galbeni si acum le face fetelor bloc ! Le marita ca poate si are cu C . Cu trei clase... , in 2008 , cu toti filosofii stransi gramada sa vada cerul prin lentila cum zicea Patapievici , Victor strungarul e fericit. Rade si lesina si acum . Eu mai zic atat : jos palaria si traiasca bonul. Fericirea fratilor sta iata intr-o sticla de vin . Alb cu miros de tamaie .

sarmalele sunt varza

De pasti! Drumul sarmalutzei pofte graieste . Varza, abia ca s-a scuturat de 2 ori de roua din gradina , ca deja o mana frageda si timida o si vede in caldare. O rupe si cu doua degete ii sopteste sa stea cuminte ca in cateva minute ajunge sa se umfle cum ii place ei calare pe o oala aburinda . Peste deal , un miel mai rupe o bucata de iarba verde asezata ca la bal intre 2 galbenele. Te duci si tu ai? Ma duc . Ca mielul nu ma intreaba daca as mai vrea o buburuza sa-mi spuna neata , sa ma pupe odata si sa-mi promita ca mai incolo imi va aduce si scrisoarea cu trei randuri stropite cu ruj de la salcia din vale.Ce vina are iarba daca mielul tot va fi sa-si lase limba intr-o parte cand cineva cu burta goala urla dupa o pulpa , cea din spate ca e mai fibroasa. Si uite asa , sfarseste intr-un briceag pe o masa in gradina tocmai ce a fost intors cu capul in jos, belit de ochi si minti . Ajunge langa varza. Se apropie timid si orezul, condimentele joaca pe raft hora, care o fi ea, lingura de lemn se roteste in disperare sa fie luata si condusa la altar unde e cald si bine. O iau toate pe ulei incins stropit cu ceapa verde , usturoi si marar firav . Se impart, el , mielul vrea in fata , orezul il invaluie, condimentul isi gaseste si el locul cu greu insa fara el nu se poate , da culoare . Mai lipseste ceva . Varza . Sfanta varza care acopera totul nu cumva cineva sa se gandeasca sa paraseasca corabia. Hai pe foc sa dansam pana dimineata cand o lamaie isi va face loc doua ore langa noi , si stapanii ne vor aseza la loc de cinste . Drum lung si anevoios pe gartej , stropit cu vin si admiratie divina. La somn ca aici vroiam sa ajung , toate duc la Somn. Ca daca au adormit pe rand si au picat pe capete macar o ora sa ne dea si noua senzatia de greu. Maine rontzaim iaurt. Ca aluneca mai bine si drumul e mai usor fara cutite, oale in asteptare si mormane de regrete dupa miei si iarba grasa. sarmalele sunt de vina! sunt varza !

pastele un pariu pe fericire

De acum inainte avem toate drepturile mai putin de a fi fericiti. Au fost doar doua zile pline ca un pocal aurit , cu seminte deschise asteptand soarele , cu noapte scurta cat un drum de cometa. A Inviat, ne-am odihinit cu El, langa El , in El , pentru El. Un post senin, greu de descifrat ca un rezultat contabil, cu zile negre inmuiate in apa sfanta, cu plansete pe dupa usi inchise si cu maini intinse dupa o mangaiere pe crestet ori un zambet de aprobare, cu intrigi si cautari, disperati dupa vesti bune, barfe, onoruri, licori. Am inventat banalitatea si am rupt cu pofta din ultima bucata de paine intinsa pe prag. Saptamani de nesat . Asteptari de bine. Sfat. O stare de beatitudine tot postul acesta parca o capcana care inevitabil se deschide dupa ce trece. Ai senzatia fireasca , lucrurile vor fi minunate ca si cum esti in ..Luni si stii ca Vineri vei petrece. Te amagesti toata saptamana ca trec orele furtunos si fara sa te implici ca oricum vine el, momentul euforic de sfarsit de saptamana si atunci sa vezi! da ! De ai lucruri mari de infaptuit peste 2 sau trei zile simti ca te ridici usor, ca ai la ce visa si spera.. calcul subtil. Un demers lin in aparenta ca toate lucrurile simple , fara temei logica sau culoare . Asa a fost si cu postul. Ne-am tras de la gura, am pus la suflet , am inchis un ochi am deschis usi mai rau ca pustii care si-au stricat jucariile. Unii insa , ca tot veni vorba de jucarii, le-au pus la pamant si anii trecuti cu stiinta, tot in post, insa a fost suficient sa planga ca a si sarit cineva sa le repare. Dupa mintea celor drepti, era firesc sa creasca, sa munceasca si sa-si cumpere altele. Insa de ! Cum sa mananci porc la Pasti si miel la Craciun? Toate trebuiesc facute la timpul lor . Uite de aceea gresim. Bem cu nesat inainte sa ne fie sete ! Minunea tine 2 zile la fel ca si fericirea. Raman in final la Diderot care spune ca teoriile fericirii nu povestesc niciodata decat istoria celor ce le alcatuiesc. Asa cum am facut azi, am povestit capitolul doi, din razboiul unui vis abandonat . Iubim prea mult viatza ca sa vrem sa fim doar fericiti. Pun pariu ca e Paste !

din cauza lui Vanghelie si anotimpul lui de afara

Iata cum in fata ochilor se intinde un covor de ghiocei si lamai infloriti. De vina e Vanghelie pentru ca , intr-o clipa, mai pe la pranz si-au luat zborul stoluri de porumbei deasupra capetelor ilustrilor invitati la o conferinta de presa . Erau albi si inocenti pentru ca veneau din "anotimpul de afara" . A spus-o cu un nesat care fireste ca te indeamna la rumegare adanca. Unde o fi anotimpul asta ascuns si atat de binevoitor , ca doar poarta numarul meu norocos -5- ziua in care m-am nascut zambind, invelita intr-un palton al mamei, ce ma privea cu ochii in lacrimi , de drag . Si totul se intampla undeva intr-o masina ruginita a salvarii -de timp- veche , cu miros intepator de mucegai. Ca doar m-am grabit sa pasesc in universul asta plin de fiinte insufletite si organizate, active si inzestrate cu simtire. Admir si acum acesta diversitate si fecunditate. primavara vara toamna iarna- . Anotimpul 5 al lui Vanghelie, nu poate fi decat un film bine regizat in care incap deopotriva toate celelalte acte ori scenarii , duble si actori , randuite intr-un sertar plin de praf dar de fiecare data deschis cu ploaie, soare, grindina ori viscol. Putin dintr-un fulg, o lamaie in clocot, un melc atins de ploile de mai, o fruza.. . Da ! o frunza uscata care ascunde sub ea o castana de care m-am impiedecat si abia atunci , am realizat ca e Toamna. Asa cum de altfel ieri , o petala de cais mi-a ramas agatata pe haina si mi-am zis cu tristete : iar trec prin primavara si mai ca am uitat cum e.
anoTIMP. Noroc cu Seneca , ne mai lumineaza cand spune ca nu pierdem nimic din timpul nostru caci cel pe care il lasam in urma e a altora. Si daca pana mai ieri imi placea sa spun ca mai bine ma retrag in livada cu visini a bunicii acum mi-am gasit o noua alternativa unde sa-mi petrec vacantele ori sa ZAC in liniste macar si pentru 5 minute- in anotimpul nou. de afara .

scandalul sau despre meschinaria inimii

Cineva numea scandalul- Admiratie Nefericita, un fel de invidie care se intoarce impotriva omului. Ei ii spun mai degraba ca e o tensiune -maxima- care se descarca , cu o pamantare prin vorbe , gesturi, frunti ascutite si degete inclestate. Gradul de scandalizare depinde si de pasiunea pe care un om o pune in admiratia sa. Cei prozaici isi fac loc aici, cei care fara fantezie si pasiune se marginesc la cateva reactii- nu pot sa cred, pe asta n-o accept, n-o spun !Invidia este admiratie ascunsa. Cand nu mai poti iubi cu adevarat, ceva adevarat , iti salvezi sufletul cu lucruri banale si ciudate, cu nimic si prostesc. Inevitabil acele lucruri pe care le admiri cu asa tarie , le transpui mai apoi in relatia cu ceilalti. Pacat Suprem . Ingnoranta. Definitie Socratica -demna de a fi luata in considerare ca o instanta . Insa ca orice om am invatat din mers cum sa trecem peste - usor ca o adiere, lin ca o vorba de duh : ma ce e prea mult strica:.. Ingnoranta primitiva , de fiecare data cand se intampla, insa constienti de gravitate, spunem mereu- data viitoare voi fi mai temperat.. Sta in vointa , in constiinta si culmea in ironie si comic. E infinit comic ca cineva sa cunoasca intregul adevar, sa inteleaga cat de maschina si josnica e lumea , insa totusi onorati sa lasam impresia ca o cunoastem. Deci pacatul ori scandalul in sine nu e decat o pozitie. Asta de fapt este un principiu pe care ortodoxia in general l-a aparat mereu. E punctul in care se va decide batalia, locul unde trebuie oprit firul. Pana sa ajungem insa la pacat prin scandal, fie el si in bucatarie ori la colt de strada, trebuie macar sa ducem in spate cativa ani o sarcina etica , simpla in speta, ca si mangaierea pe care i-o ofer in fiecare dimineata pe crestet, lui Bruno, nu ...Giordano, ci cainelui meu. . Stie ca atingerea fie ea si una pe zi ii e suficienta ca sa latre bucuros pana si cu coada, sa se stie iubit. Ca atingerea vine din inima , ca orice fapt natural care ridiculizeaza si ingroapa vorba grea sau fapta ascunsa.

7 pacate

7 pacate sau despre arta de a spune tot in doua cuvinte , mai exact arta de a injura printre dinti. E ca si cum ai strange tot si de toate , intr-un butoi de plastic, cu forme pline, zgariat pe alocuri de vreme rea , uitat intr-o iarba inalta si grasa - de primavara. Primul pacat e asezat la fund si il mai auzi din cand in cand cum isi prezinta splendoarea: " da sunt eu Nemultumirea , port doliu si ma strange pacatul asta cu numarul doi ce-mi sta in coaste! " Timp" , ai ore...... , vise , ani, poti zbura orinde si oricand , dar ti-ai gasit si tu acum sa stai calare pe mine ca o musca pe corola? Stiu ce zici , dar si eu sunt sugrumat de Spaima , care imi rupe corzile vocale si pierd clipe pretioase in intunerec ! Te plangi ca trag de tine si iti spun mereu sa te dai la o parte?.e Frustrarea, aflata in randul patru, mai catre varf. Ar vrea sa ajunga undeva la liman , insa Neputinta i-a ocupat locul din fata . Pentru ca peste ele si ei, domneste Inconstienta, colectiva uneori care umbreste si ultima farama de Speranta , care a inchiriat numarul 7, o pandora agata si acum de capacul prea strans si ruginit de atatea incercari. Si iata cum de atata negru e suficienta o palma care sa rastoarne in vai butoiul , si din el sa iasa deodata mai toate cele sapte. Zgomot mut adica injuratura acida, compacta si plina varf de nemultumiri, timp, spaima, frustare , neputinta, inconstienta. .......speranta unde e? poate ca se regaseste in dorinta de a musca un cuvant decat sa mai ai de-a face cu recipientul somnoros.

De ce sa scriu despre arta de a injura si de unde provin vorbele de duh? Pentru ca azi, am auzit pentru prima data cum cineva, lipit de un calculator scrasnea printre dinti si rasturna - ulciorul. am ras infundat, insa la nici 10 minute mi-a venit mie randul. .....! Asa ca nu e de mirare, daca iti vine sa zambesti, macar stai in garda. langa piciorul drept oricat de bine ai calca , tot te vei opri langa un recipient cu cifra 7. sa dea domnul sa nu fie plin, cu pacate.

daca unii isi dau mana, omul recunoaste ca are variante alternative sub nas

Om crestin, Om comun. Pana si Eliade , intre un Diavol si Isabel, acum ca incerc sa reproduc ce spunea.." nu vreau sa fiu comun, asta e spaima sufletului si a trupului , e strigatul pe care il aud orice drum as apuca .." parca ii strangea mana printre randuri lui Kierkegaard( Maladia Mortala, o rasfoiesc acum grazie unui bun prieten inainte de toate ) si iata impreuna cum reusesc sa contureze mai bine , o zi din cele cateva mii care incep inevitabil cu intrebari. De la cele lumesti cat o fi ceasul, ce mananc la pranz ori cat mai am pana la intalnirea de la 2...?, pana la cele sfinte : unde pot sa aprind o lumanare fara sa fiu vazut decat de umbra ei , cate clipe pot sa tulbur, cate vietzi schimb azi , ce taine mai rup pe la colturi, de ce un cerc de fier nu poate fi spart? Vrem ochi slabi pentru lucruri ce n-au valoare si ochi limpezi pentru a privi adevarul. Adevarul ce leaga doua frontiere- crestinul de comun. Parca e mai natural si mai simplu sa te opresti zilnic in contemplatia imediata . Ce face placere trupului prin hrana ori privirii prin frumos. Ai si senzatia ca toate merg struna . Stomac plin, strangeri de mana , zambete. Om natural in toata splendoarea. Om crestin cand , desi ti-e foame inca mai cauti ceva acru si consistent. Alegi intre 3 imbratisari pe cea mai taioasa, dezvolti, improvizezi , disperi, frangi. Nu stiu daca cineva si-a pus problema unei asocieri intre Eliade si K....., insa cu cat trec peste pagini cu atat realizez ca daca cei doi s-ar fi cunoscut la ceas de sfada......multe intrebari isi gaseau acum raspuns. Gasesc asocierea probabila cu atat mai mult cu cat , omul comun nu si-a pus niciodata problema ca n-a sarutat niciodata zarzari infloriti ori ca si-a muscat buzele pentru ca nu stia cine este, ori ca trebuie sa fuga dintr-o necesitate launtrica pe care n-o intelege dar care ii stapaneste vointa. Asa cum niciodata crestinul nu a incetat sa rada de cele lumesti si sa gandeasca cu un curaj imens catre moarte, o gluma pentru el. ...........Comun sau departe? Ce fel de om aleg oare sa fiu maine?

tantarii zboara acum , mustele stau la coada la carne... de tun

Cati tantari incap intr-un Summit? Depinde cat de plastica e bucata de piele la care asipra ! Doua trompe au zis unii sunt suficiente. Pot sa se delecteze incet cu epiderma calda , mirosind a praf de pusca, si abia mai apoi cand ii dau de gust sa se infrupte cu toate cele bune , folositoare , rosii, ca doar ce curge din America , sange etern poarta . Cat pot tantarii sa manance la o masa? Depinde de trompa! Cat e de adanca ori de ce istorie si-a ascutit taisul. Tocmai de aceea in Macedonia doar mustele isi mai duc veacul pe republica. Nu i-au placut lui Bush . Pesemne ca sunt rahitice si zboara haotic. Insa lui Vladimir ii pica bine in tigaie. Ca el frige orice are gust si aripi. Chiar si zburatoarele din Afganistan cu picioare lungi si ciocuri largi. Ramane sa vedem cate muste , pe viitor vor face scut antiracheta.Ca Vladimir vrea garantii, mai precis inainte sa inghita insectele , le va face si asigurare. NATO. Ca suna bine si micul dejun la mal de MARE , e delicios.

Iata cauza: nu suntem realisti , iubim intamplarea

10 % inspiratie, 20% creativitate, 40 % cunoastere, restul hazard. Cam asa se scurg orele sau dupa caz, minutele in fata unei tastaturi sau legat de firul interminabil al unui telefon vechi. Catarat pe idei, pus pe fapte mari, ingropat in planuri marete cat umbra de vara. Cu bataie lunga, insa perfecte, ca mecanica cuantica. Nu iubesc intamplarea nici macar cel mai radical punct al ei - intamplarea absoluta. Mai precis acel eveniment imprevizibil ce nu poate fi controlat nici de legi cauzale nici de coincidenta lor ci doar de legi probabilistice. Ca si cum Creatorul ar juca zaruri mereu. Insa cat de realist e jocul? Adoptam iata o pozitie mistica atunci cand ne lasam in forta cauzalitatii si evitam sa infruntam realitatea. Ce cauta intamplarea intr-o ecuatie , evident cu o necunoscuta. Spre exemplu: astepti la rand sa platesti tv cablul. Grabit .. insa dai impresia ca esti amic la catarama cu rabdarea, in conditiile in care in 15 minute ai programare sa-ti faci.... trei analize. Sistemul functioneaza perfect : locatie, cladire amenajata misto, ghiseu, doamna care zambeste, acasa ai televizor, te relaxezi ca exista , bani pe card asemenea. Ajungi in final sa platesti . Nu mai conteaza ca ai pierdut cateva clipe din viatza admirand palaria celui din fata ta, poseta doamnei in rosu, pasii mosneagului carunt, ori camasa portarului. Insa ca facuta , doamnei care se pregatea sa incaseze banii i se face rau. ii dai primul ajutor, cum ai invatat la scoala . O ajuti sa se ridice , cauti in graba un pahar cu apa, prinzi de coltul unui dosar sa-i dai ozon... , te intorci brusc dupa un servetel, tragi dupa tine cablul calulatorului , cu el cu tot, o lovesti pe doamna unde nu te astepti , pica din nou. Vine salvarea , dai declaratii, lasi balta totul si te pregatesti sa iesi furtunos. O grinda insa iti opreste drumul, plecata ca din glont din tavanul inca in lucru. Evident unde poate fi acum ? pe piciorul drept cu care ai pasit de dimineata din casa zambitor ca iti va purta noroc. In ambulanta nu mai e loc pentru doi, asa ca suni un prieten sa vina pe strada Baritiu. Ajunge . Urci . Via spitalul judetean. Daca n-ar fi fost taximetristul grabit care sa ne mai si acroseze, ziua se putea termina repede , relativ intr-un ghips roz, mirosind a ceai. Insa nu , ai prins din zbor inca o analiza, mai amanuntita decat sperai , 4 ore de stres, creatie zero, ceata totala prin materia cenusie. Cat la suta e inteligenta? inspiratie? cunoastere? intr-un sfert de zi in care ar fi trebuit sa faci mai mult ? Asa e si cu ideea ! Cand te astepti mai putin iti dai seama ca nu poate fi jucata in maini ca un bulgar pentru ca zapada ce trebuia sa cada azi la cluj cineva a oprit-o pe autostrada soarelui. Mecanica cuantica e de vina !!!!!