Sunday, April 6, 2008
daca unii isi dau mana, omul recunoaste ca are variante alternative sub nas
Om crestin, Om comun. Pana si Eliade , intre un Diavol si Isabel, acum ca incerc sa reproduc ce spunea.." nu vreau sa fiu comun, asta e spaima sufletului si a trupului , e strigatul pe care il aud orice drum as apuca .." parca ii strangea mana printre randuri lui Kierkegaard( Maladia Mortala, o rasfoiesc acum grazie unui bun prieten inainte de toate ) si iata impreuna cum reusesc sa contureze mai bine , o zi din cele cateva mii care incep inevitabil cu intrebari. De la cele lumesti cat o fi ceasul, ce mananc la pranz ori cat mai am pana la intalnirea de la 2...?, pana la cele sfinte : unde pot sa aprind o lumanare fara sa fiu vazut decat de umbra ei , cate clipe pot sa tulbur, cate vietzi schimb azi , ce taine mai rup pe la colturi, de ce un cerc de fier nu poate fi spart? Vrem ochi slabi pentru lucruri ce n-au valoare si ochi limpezi pentru a privi adevarul. Adevarul ce leaga doua frontiere- crestinul de comun. Parca e mai natural si mai simplu sa te opresti zilnic in contemplatia imediata . Ce face placere trupului prin hrana ori privirii prin frumos. Ai si senzatia ca toate merg struna . Stomac plin, strangeri de mana , zambete. Om natural in toata splendoarea. Om crestin cand , desi ti-e foame inca mai cauti ceva acru si consistent. Alegi intre 3 imbratisari pe cea mai taioasa, dezvolti, improvizezi , disperi, frangi. Nu stiu daca cineva si-a pus problema unei asocieri intre Eliade si K....., insa cu cat trec peste pagini cu atat realizez ca daca cei doi s-ar fi cunoscut la ceas de sfada......multe intrebari isi gaseau acum raspuns. Gasesc asocierea probabila cu atat mai mult cu cat , omul comun nu si-a pus niciodata problema ca n-a sarutat niciodata zarzari infloriti ori ca si-a muscat buzele pentru ca nu stia cine este, ori ca trebuie sa fuga dintr-o necesitate launtrica pe care n-o intelege dar care ii stapaneste vointa. Asa cum niciodata crestinul nu a incetat sa rada de cele lumesti si sa gandeasca cu un curaj imens catre moarte, o gluma pentru el. ...........Comun sau departe? Ce fel de om aleg oare sa fiu maine?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
A fi comun nu e neaparat un lucru rau. Eliade, inainte de ai fi publicate operele, era mult prea comun pentru ceea ce avea sa fie mai departe, de unde si dorinta de a nu fi asa. Toate jurnalele lui povestesc lucruri atat de banale dar intr-o maniera care te face sa spui: asta da! opera de arta! Tu Lore, insa, esti atat de iesita din comun si atat de complexa incat ai putea fi studiata ca materie obligatorie in licee.
Scrii frumos la fel ca sufletul tau... esti deosebita si e bine ca ai ales sa fii asa!
tu materie sunt . dar de studiat in licee.... poate de rasfoit in wc . acolo cica ai inspiratie. zic acum asa ca am o stare comuna cu toaleta.noroc ca e hartie acolo sa-mi mai sterg trei lacrimi. ok, acum trag apa, sa curga toate cele rele. si intru la clasa, sa mai rod un cot.
Post a Comment