neruda

" intre a muri si a nu muri am ales ghitara" . un pablo neruda nebun care-mi iese in cale de cate ori minciuna ori poezia isi fac loc impreuna. si mai spunea ca atunci cand e mic - copilul -se intreaba daca piciorul lui e picior ori.... fluture. eu zic ca orice pas , fie ca se inalta undeva ca o aripa , fie ca intoarce din drum calatorul, tot viitor dulce se recomanda . am ales ghitara , ori vioara micului print paganini caruia prietenul lui nieco ii soptea cateodata : tu transformi cu interpretarea ta operele artistilor in viatza . pentru asta ei te vor blama . mai bine lucreaza cu operele celor trecuti ca sa nu-i jignesti cu talentul tau. suna bine nota cea de pe urma, asa ca nu i-a pasat niciodata de notele altora. asa cum ar trebui sa nu ne intrebam niciodata cum se ajunge la creatie ci mai degraba ce se intampla maine, in viitorul cu picior de fluture .

sisif da stanca pe o lumanare

Un tort si o sampanie primita in dar , uitata intr-un colt al frigiderului. Am si uitat sa suflu in lumanari dar peste 11 luni si cateva ore , odata ce ating varsta Iuliei a lui Balzac am sa ma opresc o clipa pentru mine. Caci mai stiu ca toate lucrurile bune pentru corp si pentru om in intregul sau de la suflet vin si de acolo curg. Sunt ca o piatra care aluneca in larg si odata ce-a sarutat nisipul se odihneste si prinde culoare . De corali in verde galben si adanc . Stanca lui Sisif se rostogoleste inca ...Omul absurd spune da si efortul sau nu va inceta niciodata !

cand un suflet poarta boabe de roua( mamei, azi , ii spun ca acolo unde e.... sunt cei mai frumosi salcami, si odata.. le vom simti adierea impreuna

Am mai fost odata in trecere pe pamant deci stiu tot ce ascund lumile lui Hades. Sa cred ca sufletul meu a invatat totul osciland intre doua nemuriri? Sa cred ca a invata nu inseamna altceva decat sa-mi duc aminte de lucruri pe care le-am stiut odata si ca ele zac inconstiente in diverse sertare al sufletului, ivite ca intr-o stare de vis pana razbat bolta Constiintei. Parca asa spunea Platon . De ce nu-mi aduc aminte niciodata pana unde poate ajunge o lacrima daca nu o prind in secunda in care aluneca asemeni unei franturi de idee ce se evapora daca nu i-ai prins ritmul. Cate drumuri are un suflet ? Cate uitari catre dincolo? Cate inaltari ce prind ritm si obosec la margine de drum ? oikenopragia ! Ies din intunerec si deschid numai acei ochi care se vor deschisi. Vorbesc numai cu demiurgul , care stie sa fie un meserias de geniu. O palma pentru dincolo una pentru aici. Idee de Bine. Si daca e obiectiva atunci e si ideala . Si mai zic ca daca am existat inainte de Hades nu exista niciun obstacol ca eu sa exist si dupa. Pai daca am fost sa fiu inainte un vultur nu-mi aduc aminte decat de zbor , de prada ori inaltimi. asta era! Sa caut ce aer am respirat candva ori ce forma am prins cateva clipe in trecere. Si daca atunci si acolo am fost un vlastar de salcam vizitat de ploi de vara stiu si ce drum va avea lacrima transformata in boabe de roua.Mai caut si maine. ....................

un dop liber

azi le iau pe toate asa cum sunt . ca doar trebuie sa suport tot ce se intampla din doua motive : ca mi se intampla mie , imi e prescris intr-un anumit fel iar al doilea ca ceea ce se intampla in mod diferit fiecaruia e pentru ca cel ce carmuieste intreg universul reprezinta o cauza a bunul mers si a desavarsirii. il mai pomenesc cateodata pe Aurelius in drumul lui "catre sine" si chiar zambesc cand cuget ca doar si mie trebuie sa mi se intample ceva. ca e bun... super bun , senzational ori caldut tot imi da o stare . ca fara stari esti ca un dop pe o sticla aruncata in mare , plutesti cum iti dicteaza si valul si sticla . mai precis cum vor ceilalti . e si asta un soi de libertate . ca doar ce i se intampla unui om datorita celorlati nu poate fi decat un lucru uman . nu exista accidente intr-o viatza de om zicea Romains , daca sunt mobilizat intr=un razboi acest razboi e al meu seamana cu mine si il merit . ca doar in razboi ati vazut cumva victime inocente? nu, tocmai de aceea azi m-am transformat in dopul de pe sticla din mare am jucat cateva secunde cat sa ma debarasez de tot si-am inotat in apele limpezi, pe care le-am castigat in ultimul razboi cu valul . sa vad pe ce tarm ajung maine ....

ordine si armonie , rumegand

azi am invatat sa ma joc cu informatia. pana acum tranteam ceva intr-o doara si in rest rumegam eu ce doream cu toti dintii, si mai apoi dadeam viatza incet unui cuvant, unei idei. era o ordine si o armonie in mine asemeni lui leibniz . imi placea jocul asta care prindea culori doar de mine stiute . azi am schimbat ceva. rumeg ce zic altii, insa de prea multa jena nu intreb de doua ori sa nu par imposibila. nici macar in culori. o miscare a pestilor in iaz dar de atata balta nu vezi pestii insisi. e o chestie de curaj , pe care inca nu l-am gustat asa ca n-am inca cum sa-l rumeg . mai zic si ca inaltimea unei note depinde de lungimea coardei asa ca ramane pe viitor sa vad cata armonie pot sa scot. asta cu exceptia ca globul e plin de capodopere dar si de victime. azi a fost un camp de macel si boala . maine?

3 taine

La o poarta senin bat 3 clopote
Un chip mai rade de vrei.
Ieri tihna zacea in 3 hohote
Azi curge-n venin de atei!

La poarta senin bat 3 ore
In ele ai strans cat o lume
Le prinzi cand le vezi ce sonore
Si vesnice sunt ….ca un nume !

La poarta senin bat caderi
Sunt 3! Insa cine mai stie
Nebun in iluzii mai speri
C-ai trait sa mananci nebunie!

Intinde un strigat ce doare
De vrei sa-l imbraci da-I o treapta
La poarta mai suna si-un soare
Deschide-I …..si timpul asteapta !

spre est , spre vest , doar etern !

Licori in vazduh
Pesteri sunt mit
Libera trecere !


Polenul e verde
Cade o rama
Dau vis prin culoare

Vesnic fierbinte
Spre est si spre vest
Punctul etern

Capat de stea
Lume nebuna
Soapte cu tine !