Incet cararea a-nceput sa doara....
ai si uitat padurile de foc
privirea ti-o intorci ultima oara
ranesti secunda ce-acum sta pe loc!
Incet o poarta cu ciresi si dafini
inchide ultima mireasma iara
doar stii ca ai lasat sa doara
o creanga ce mai vrei s-o clatini...
Incet si valul cauta o stanca
satul de tarmul ce-a uitat sa zboare
e un tablou cu rana prea adanca
isi va gasi o umbra cand... sau oare?
Si mult prea repede inchizi o mana
in ea un ochi mai lacrimeaza lin
realitatea nu-i asa? nebuna !
a spart pocalul uneori prea plin
sa ne-ntalnim sub zarzari infloriti
pe-aceea carare ce te stie dus
sa-ntorci privirea ce-a lasat sa minti
o clipa ... un ecou apus...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
pentru o secunda recunosc ca m-am oprit din respirat, poate el nu realizeaza cat de aproape s-au simtit toti de el dar poezia lui Lore spune tot... Nu? Daca tot am dat cartile pe fata acum inainte de plecare, macar asa de ciuda sa stie george ca nu poate pleca linistit si flexat si ca o sa-l inhatam noi intr-un moment de emotie sa-l vedem pe acel george, cu sufletul descoperit :)
lore , o trebuit sa citesc poezia de 5 ori ca sa inteleg si eu ceva , da nah ideea e ca e una asa de jale/despartire. Exact cum a zis si adi , George stie cum sa vb cu oamenii si sa-i apropie de el.Vine o vreme cand daca gasesti ceva mai bun tre sa pleci ... de mai multe ori ... din mai multe locuri ... oricum george e un adevarat si sunt sigur ca asa va ramane!
e clar pentru toti george va ramane pentru noi etalon. si cum toate lucrurile bune sfarsesc repede am sa ma gandesc serios sa -i fac cafeaua lui murphy si sa-i [un vreo 10 plicuri de zahar poate asa poantele vor fi mai dulci .
bag seama ca george al nostru a fost foarte iubit. poeziile astea sunt aproape erotice. sper sa aiba parte acolo unde se duce de subalterni tot atit de devotati, pentru ca ei o sa aiba parte cu siguranta de un shef de nota zece.
Post a Comment