Un scut in plus

E bine sa stii ca il porti ori in buzunarul din dreapta ori la degetul mic , pregatit de lupta. A ajuns sa fie un accesoriu atat de important in razboiul de zi cu zi incat, degetarul , de pe vremea bunicii, senin si inocent, gri , cu gauri absurde nu mai are niciun farmec fie el si nocturn . S-a consumat de mult in Ia cusuta la lumanare cu acul care juca voios si in mod constient printre dungile de creta care se vedeau flori ori maciese. A intepat destule maini si degete , el degetarul in jurul caruia se invarteau toate, satul de dureri ce urla, s-a transformat in margea , topit de timp. Acum sunt alte scuturi pentru alte minti . Pentru fiecare . La tesut ne pricepem toti. Cu rama e mai greu. Uneori e prea mare pentru nimicul ce se vede, alteori alb negru si atat. Conteaza insa unde iti asezi opera si pentru ce fel de ochi o deschizi . Si in plus, cand incepe sa ploua fara sa fi anuntat , cat de repede stii sa te retragi cu tot cu opera si suflet. Si daca nu ai unde , macar sa stii ca exista , un scut pe care te poti baza cand fulgerul sufla a tradare.

un creier bicameral va rog

Roger Sperry, cel cu nobelul si emisferele cerebrale, preeminenta mainii drepte, descoperite dupa ani si ani de studii ar trebui amintit de fiecare data cand se intampla nenorociri. Vorbesc doar de cazurile de suicid . Roger a demonstrat ca disparitatea functionala dintre mana stanga si dreapta se bazeaza pe supradezvoltarea emisferei stangi a creierului. Acolo visam , acolo vocea naturii uneori obscura si fara de inteles dicteaza gesturi si impusuri. Nici un nobel insa n-a reusit concret sa explice fenomenele interne care duc spre final. Secole si minti luminate au incercat sa expuna diverse contexte - cauza sociala, afectiuni somatice ori cronice, inadaptare, stari depresive. Sfantul creier e de vina pentru tot. Si mai aproape de toti spun eu ar fi micul Roger. Simplu. Cati dintre cei care au recurs la gesturi extreme au facut-o cu mana stanga ? Eu mereu intrebam cum s-a intamplat? ( a luat un cutit , a legat o franghie, si-a dat foc, a luat pastile). Iata si dovada: o mana poate sa te duca atat de lin dincolo. Mana dreapta, preeminenta. Un caz concret. Tipul isi pune ore intregi speranta intr-o mana. Ca atat i-a mai ramas. Ea devine centrul oricariu gest, gand , criza. Clatina viata, cuvintele. Degetele se inclesteaza si trimit mesaj catre emisfera stanga. Mesaj scurt si fatal. Daca mana dreapta ar gandi in locul emisferei macar cu incheietura, poate ca maine ar mangaia din nou fluturi. Un creier e ca o geanta cu 2 setare. Unul se umple, celalat se goleste insa comunica intr-o armonie perfecta, inchisa cu un fermoar care o desparte de lume. Cand insa unul se rupe prea devreme intra in bagaje resturi, ploi, acid. Incet si sigur se macina tot. Se comprima, intra una in alta - culoare si materie. Isi gaseste sfarsitul intr-o ghena maro . Putin probabil ca va ajunge la reciclare. Poate cu un gram de ajutor. Mana dreapta poarta tot greul. Iata de ce , e bine ca atunci cand o intinzi si ceri , orice , printre sacose si ganduri , ar fi bine sa alegi de pe raft ori sa iti doresti sa gasesti, impachetat frumos si al naibii de roz - un creier bicameral. Va rog ! platesc oricat!

in blocuri de aluminiu

Am intrat timid intre blocuri cenusii , parcari in care noaptea baietzii de baietzi aprind cate un tomberon sa faca lumina si sa lase impresii , fum si zgomot care atata pana si luna pLina , ce prevesteste nenorociri .Recunosc minute in sir am avut o problema cu blocurile. Din capitala. Mai precis cu aluminiul de la ferestre . Imi era mila de locatari, pe care ii credeam prea saraci sa si cumpere o perdea .Am inteles mai apoi ca aici , impotriva caniculei se obisnuieste ca la paste , cand vopsesti mai tot, sa-ti colorezi in gri cate o fereastra. Racoare spun ei ! Sinistru as spune eu , poate ca n-am incercat sa dau hartia de sandwis pe nucul de langa casa mult mai eco , ori fancy. Ori isi face treaba atat de bine , cu clorofila la purtare si cele trei ciocanitori care dimineata , in goana dulce dupa gize ori bondari schimba anotimpul dupa placul gamei , ori pur si simplu pentru ca deschid un ochi imi place ce vad , il deschid si pe stangul zambesc si ma cred in livada de visini a bunicii. Demiurgul e ignorant si azi cu unii. Nu cer mult. Doar racoare . Nici asta nu o poate oferi. O adiere . Blocurile aici sunt ca o intelepciune cazuta, o decaderere trecatoare. Pana in toamna cand se coc castravetii( lui Neruda, ca el se deprindea sa manace in soare castraveti de umbra ) ,se pune zacusca in balcon, ori doua petunii roz crescute in Muncii. Sunt tristi omuletii cu case de aluminiu , grabiti sa puna in miscare un mecanism exegetic apt sa se reproduca in mii de forme diverse.Nici daca s-ar trezi Picasso n-ar prinde in penel culoarea stranie care cere implorand acel rece , dorit , ciudat in arta uratului. Am uitat insa de mirosul de pe scara blocului. ca daca tot e sa blindezi tot ce poti in celofan, lasi usa larg deschisa cand coci 3 placinte si o friptura, sa stie si cei de la 5 ca seara mananci consistent, ca sa poti visa greu, cascade ori munti de zapada printre terase cu ventilatoare( am uitat de inventia asta, ori aburi peste clienti ) , doamne aranjate, roti cu jante, peruci , parfum , tigari si chicoteli. Tot mai bine in Ardeal. Macar aici , asa din topor, in loc sa pierzi vremea la decupat staniol, cumperi un magnet, il asezi in spatele contorului de curent si stai relaxat cu 3 aeroterme. Una la picioare, una la maini si una la crestet sa gandesti limpede ca langa izvorul cu caprioare. Cer nori, si langa ei , un apus verde. Cer ochi, si langa ei cine se crede. Cer vis , si cu el mai departe. Sa cer o perdea? Mai incerc maine . Se poate ?

o noapte in Bari

Au inceput deja sa intrebe cam toti acelasi lucru . Vacanta ? Si brusc parca cineva imi infinge un metal in coaste. Anul trecut , 2 saptamani undeva in Sicilia m-am bucurat cu burta la soare, cu nasul intre struguri, cu o mana pe mare , cu alta pe nisipul alb care tinea pe palme umbrele verzi cu un ochi pe campuri arse si cu piciorul pe strazile inguste si intesate de tineri pe scutere ca bondarii pe miere. Dar nu pot sa uit niciodata noaptea in care mi-a fost frica pentru prima data in viata . Tata imi spunea mereu, in copilarie - lupta dar sa nu ti fie frica niciodata , de frica inchizi ochii si nu vezi sabia care vine catre tine-. N-am mai gasit bilete de intoarcere dinspre Cannicati .Asa ca am tratat cu un amic sa ne ia din Bari. Mai precis de la jumatatea drumului . Eu Ovi si Mona . Trei doamne, cu n spe bagaje si o camera 3CCD , mare cat maine cand ma agit si slabesc . Am ajuns seara pe 9 in gara , in Bari. Vorbeam italiana intre noi date fiind cele stiute intre cele doua natii. Intru la baie sa vorbesc la telefon si sa aflu cand ajunge masina . Deodata simt cum imi ingheata degetul mic atarnat pe antena telefonului - amicul , ajunge abia maine pe la pranz, motor gripat si inca ceva suruburi de care n-am mai stat sa gandesc ce invart si cum ar putea pune in miscare rotile ce parea pentru prima data perfide, jenante si absurde. Cum sa dorm in gara ? De emotii am uitat unde sunt , am intrat in sala de asteptare unde Mona si Ovi ma priveau cu o ura inexplicabila : amicul tau, tu si nebuniile tale.. Am vorbit evident romaneste , tare , fara sa ne dam seama ce facem. O ora . Am decis sa cautam repede un hotel. Trista, seara ca noi , singuri , timizi si prosti ca ne-am pus speranta intr-o cutie cu motor pe 4 roti , cand puteam foarte bine sa apelam la cutia neagra si 2 aripi. Prea traziu. Nimic disponibil dupa 3 ore de cautari, nemancati si obositi ca cei doi caini care ne-au intampinat in gara , din nou. Ne asezam pe banci , ei atipesc , eu tin o mana pe camera un ochi pe telefon. Nimic .Vad in sfarsit o tiganca undeva pe scaunul din fata care ma privea fix. Imi amintesc !!! Era aceeasi care iesise cu mine din toaleta cand vorbeam romaneste si mai apoi s-a asezat langa mine cand injuram evident tot in romaneste . La nici 3 minute ma inconjoara 2 , tineri, rasi in cap , se aseaza unul in dreapta mea , altul in stanga . Ma studiaza cum fac fitzoasele la cate o receptie , borseta , telefonul dar mai ales geanta in care se afla camera video. Ii trezesc usor pe Ovi si Mona le fac semn sa iesim. Se prin repede , ne adunam lucrurile si iesim. Le povestesc tot . Intra in panica . Tremur si eu. Imi intorc privirea, cei trei iesisera pe peron si ne urmareau de la distanta . Se facuse deja 12 noaptea . Peronul ramane gol, doar noi trei si o patrula de politie . In sala de asteptare , erau , 3 camere in colturi insa aflu ulterior ca nici macar nu functioneaza . Imi iau inima in dinti si opresc o politista, inalta , sigura pe ea . Ii spun "suntem romani si tocmai ce era sa fim furati". Imi rade in nas- actele ! i le dam , ii zambesc si ii spun nu mai stiu ce, dar o fac sa rada . Ne pofteste ranjind in sectia de langa acelasi peron si stam cateva minute la taclale cu politistii. Vorbim de Romania . De tiganii lor. Culmea dupa 10 minute , ne-au lasat sa dormim pe bagaje in fata sectiei si ne-au promis ca ne vor supraveghea . Asa au si facut . Radeam in sinea mea de fiecare data cand treceau pe langa noi, lasau barbia in jos si trageau de chipiu. Asta pana cand pe la 4 dimineata , dupa ce am reusit sa dormim pe rand , 4 francezi s-au asezat langa noi. Au zis ca e prea mult si ar fi bine sa ne mutam pe banca de langa gara . Soc . Plangeam de oboseala , si la 5 tiganca apare din nou . Cu alti 5 dupa ea. Ne-au zarit si asteptau momentul sa ramanem probabil doar noi , fara politie , fara catuse, fara vlaga . Uram pentru prima data Italia , garile, noptile. Stangeam in maini cureaua de la geanta camerei pe care o priveau obsesiv. In capul meu scenarii , daca sar la ea , ii lovesc pana la sange . Era pentru prima data cand as fi fost pregatita sa impart pumni si picioare .Uram ceasul de pe mana pe care mi-l cumparasem cand am plecat din tara. Nu mi mai placea , am jurat ca n-am sa-l mai port , nu ma ajuta deloc. Ovi a atipit din nou, Mona la fel. Eu ma vedeam deja cu un cutit rece in spate , pe un pat de spital . Sinistru. Tiganca nu se misca din coltul garii , ceilalti circulau insistent pe langa noi cu acelasi tic aberant - privire fixa , rece , de gheata, obiectiv bagaje . Dau zorii, ne mutam din nou in sala de asteptare . 6 dimineata , incepe forfota. Betivi, drogati, curve , si pe alocuri un politist. Domnisoara cu chipiu iese din tura si ne ureaza succes. Ii multumesc . Imi spune ca a transmis colegilor ei sa se mai uite din cand in cand si in coltul romanilor. Foarte tare . E un colt rece . Eu astept totusi o masina . Am chef de vorba . Ovi e prea nervos , Mona franta ca o acadea pe asfalt. Se face ora 11. Un agent se apropie de mine pe peron. Imi spune senin si in soapta - cand se opreste trenul in prima linie pune mana pe bagaje. Unii cobora ca vulturii cand se repune pe roti, iti ia bagajul , urca in tren rapid si CIAO. Raman masca . Ii multumesc . Mai am o belea pe cap acum. Sa stau pe genti din 2 in 2 minute. Atenta la cine coboara , cum e imbracat , ce are in maini, ce ochelari poarta ce tigari fumeaza . Ma bucur ca tiganca a disparut. Nu pentru mult timp . Revine . Ca o lepra . nebuna. neagra . urata si cu aceleasi haine pe ea . Cu aceeasi dupa ea . Imi ranjeste . O ignor. Parca ar vrea sa mi rada in nas . Ii rad eu ca nu m-a facut. Ceilalti doi, rasi in cap o insotesc cu un ziar in mana . Ba la un capat ba la celalat. Aflu de la un politist la o tigara ca sunt albanezi , extrem de agresivi, dar ca ea, e romanca, cunoscuta pentru pune mana si fugi. Mi-a zis ca am fost inspirata ca am apelat la ei si ca le-am parut simpatici si sinceri. Cum rar au dat sa cunoasca . Romani simpatici. Ii mai dau o tigara . Imi multumeste el de data aceasta . Ora 14 , nemancati, cafea si iar tigari . Bari si cutitul din spate . O masina asteptam si parca s-a oprit la Venetia la carnaval. Nu mai conteaza masca . Astept. La un moment dat , pe linia trei apare o tipa, 40 de ani , dupa haine, de-a mea . De prin Ardeal.O urmaresc. S-a asezat pe o banca langa o turista care citea ziarul . Incredibil. A vazut ca individa nu si ridica ochii din articole, s-a aplecat usor pe sub banca cu mana pe poseta ei. I-a desfacut-o in 2 miscari cu o precizie de artist. Nu mi venea sa cred .In sfarsit ridica ochii din periodic. Se sperie putin a noastra , isi trage mana . La cateva secunde aceeasi miscare. Nu renunta . Ma topesc. Ma mananca sa deschid camera si sa trag un cadru. Ma infrang insa cand ii vad ce cei doi albanezi. Era o stire buna, ziceam in sinea mea . Timpul trece , reuseste sa-i ia portofeul si pleaca . Racneam in sinea mea , si ma durea ca nu pot sa schitez un gest. Nici macar acela de a fi vazut ceva . Daca eram la mine, in cartier , o linsam. Ora 15, opreste iar un tren. Deja uram fiecare scartait de roti. bagaje si miros de calatorie. panica. In vagonul 4 se da alarma. Un tip e injunghiat mortal. Lumea fuge politistii alearga acolo, se aud sirene . Imi zic , numai nu pleacati toti , sa lasati bunatate de romani in gara fara protectie. Se linistesc apele repede . Inca un mort , 3 declaratii , alte trenuri , aceleasi fetze. Suna in sfarsit telefonul. Mai am 10 minute pana la voi. Rasuflu usurata . In gara vine si politista imbracata de data asta civil. Ne priveste uimita . Tot aici? Da insa imediat scapati de noi , romanii. Imi raspunde prompt -aaa nuu niciodata nu vom scapa de voi. Calin intra pe peron , adunam tot , il pupam , topai . Dam sa plecam insa ma intorc repede. Intru in sectia de politie si strang mana pe rand tuturor de acolo. Rad si ma privesc uimiti - una ragazza simpatica , ciao bella. urlu de bucurie . am scapat cu viata dar ma bucur ca am trait s-o vad si pe asta . Sa- mi fie frica , atunci cand vine seara intr-un oras . Evident nu oricare ci Bari , unul gri , plin de pesti , curve si politisti , romani si tigani , hoti si pierduti pentru orice domesticire eroica . Dar traiasca politistii , care cred, pentru prima data au indragit trei nebuni, intr-o gara aburind a alcool si negru.

parca si bucegiul are un mister de care am uitat

Boriska e baiatul minune de care se leaga acum toate catastrofele lumesti. Ele vin din Volgograd, de acolo de unde copilul a venit pe lume fara ca mama lui sa simta ca se intampla asta. Senin ca o adierea a unei pene de paun . Povestea la numai trei ani de catastrofe legate de ape , de submarine scufundate ( Kursk) si de sateliti . Copilul indigo. O legatura puternica asadar care vine catre noi, romanii care inainte de revolutie , aflam printre dinti si la colturi de strada ca babele cum au venit americanii in Bucegi inegriti de spaima sa vada GRAAL- tetraedrul regulat cuplat cu izvorul de viata al universului. Mai apoi in 2003 baietii negri de la FBI cercetau locul magic si plin de mister. O fascinanta calatorie in galeriile Bucegilor, acolo unde oamenii dispareau fara explicatie si masonii ascundeau in taina Romania in versuri carti si blazoane. Cert e ca traseul din munte perfect plan cu baraje energetice puternice erau izbitor de puternice ca asemanare cu cele din irak. N-au penetrat niciodata americanii zidul de fier asa cum nimeni n-a facut-o nici in Bucegi. Dar de atunci sunt din ce in ce mai multi pe la noi. Si continua sa vina, pe calea aerului . Recunosc n-am trecut de multa vreme prin Bucegii noi, insa inainte de toate voi rasfoi si eu viitorul cu cap de mort , printre fotografii cu monstrii si pentagon ori programe secrete de spionaj geodezic. Unda purtatoare a timpului tot va fi sa isi desprinda misterul pana in 2009, cand Boris, micul print va prevesti alte minuni in care lumea sa creada - asa cum a adus intr-o doara vorba de nenorocirile de acum ( china). Poate cineva , undeva , isi va apleca urechea la vorba taioasa a pustiului si va sti cum si cand sa deschida ochii.

ochii pe ceas. mergem la scoala

Mergem la scoala sa invatam sa stam linistiti si sa fim punctuali. O logica a vietii care ne urmareste pas cu pas si ne ofera o ordine interioara cel putin o vreme. Mai apoi ne infruptam din ea , uneori miseleste, alteori de nevoie, de cele mai multe ori cu necesitate. O regula a orelor , minutelor care strang intr-un pumn tensiuni , cautari , intalniri , presupuneri , inovatii.O clasa in care unii fura, altii intind foaia alba, ceilalti intarzie. O tabla cu reguli trase in alb, de creta, si sterse cu buretele de fiecare data cand un Ionel sau o Maria vine cu plasa pentru doamna. Unii sfasie , altii rad , sunt dependenti de ceas, altii pornesc o lupta de gherila care se lasa cu penite rupte ori caiete inchise mult prea devreme. Tocilari absurzi dar mereu in fata, tupeisti la colt , matematicieni, pictori , iubitori de frumos ori altii care coboara lin banci de la etaj si sunt eroi. Fete cu coditze rosii, mereu zambind , fara nimic in ochi si cu capul alb imaculat ca o foaie de hartie. caprioare. Destepti, rad ironic ridica mana de fiecare data, dau si altora , o idee la teze sau mai trag un cot sa vada si cel din spate care nu iubeste materia deci nu se regaseste. O mare cu cateva barci si tot atatea vasle. Important e sa te avanti cand stii sa inoti. Cam asa e clasa vietzii , a zilei de luni dar si a celei de sambata . Cu noi cu ei cu altii, mereu cei mai buni, adevarati in asteptarea unei minuni. Praf pe catedra, miros de lemn .suna de iesire . nimic nou. Maine revin . la fel de punctuali si zambitori. Doar facem zilnic acelasi drum pana la scoala vietii. Ne mai pierdem pe dupa garduri , dar gasca e aceeasi , cu maini fetze si minti luminate ori asteptand sa ii lumineze altii, doamnele spre exemplu cu plase . De atata rutina parca si soarele ar vrea in banca intai . El macar e singurul punctual. Cred ca e deja la facultate.

Fericirea sta intr-o sticla de vin , Nea Victor e filosof

Domnilor Pascal ne indemna la rabdare si vorbea de fericire atat de adanc de parca am gasi cate o bucata la fiecare colt de carare. A venit si Revolutia Franceza care tot despre fericire si desfrau canta in ode glorioase. Sa nu-i uitam pe vechii greci , ei au fost cei care au invartit pentru prima oara roata destinului si au gasit aur in cutiile unde se ascundeau cobre si amante . Augustin mai apoi spunea senin : "fericirea daca nu o gasesti inseamna ca n-ai cautat in tine mai inainte de toate ". In 2008 se mai fabrica inca filosofi,si culmea nici Hegel nici hedonistii, nici Buddha si nici Tutea n-au tras suficient de mult de filon incat sa credem ca in fiecare ochi si minte se ascunde starea de beatitudine absoluta. Vin din spate faptele , oamenii , taranii nostri, care impletesc cununi de cultura si vorbe de duh. Ei isi povestesc fericirea , starea de bine in care unii s-au pierdut de mult si in multe si nu i-au gasit cauza. Degeaba impletim si dezvoltam munti de cazuistica de-a latul fericirii , il imploram pe Camus sa ne mai povesteasca odata cum a urcat. Fericirea in 2008, la Cluj sta pe firul unui telefon intr-o zi de sambata , inainte de Pasti. Sa va povestesc cum sta fericirea in varf de gard. Omul simplu , comun ca o zi de vara fara polen s-a gandit sa isi cumpere de-ale gurii intr-un supermarket deschis non stop pentru musterii . A infundat in plase ranjind cu nesat trei cartofi, o paine si o sticla de vin. A platit 2 galbeni. A luat bonul sa i-l arate neveste-si insa cineva i-a zambit . Nu se stie cine , hai sa spunem ca hazardul era pe tapla piciorului drept si l-a dus lin pana la un cos transparent unde omul comun a zis: pun si eu la lotto de magazin adica de-o fi sa castig ma imbat . Daca nu, ma imbat iar , ca norocul poate o poposi iar la vecinul Gica , langa capra , ca nu i-a muri odata ! Telefonul bata-l vina dupa cateva zile, in care hazardul a muncit , s-a invartit, a ales, s-a pupat cu momentul, l-a mangaiat pe crestet , suna si transmite ca un emitator mesajul desteptarii : nea Victore , norocul cu tine ! Cate clase ai? No cate sa am ? 2 ! Una la seral si una la liceu ! Da cine intreaba? Eu ! C-ul cu trei clase . Vino sa ma iei ! Sunt in fata la supermerket , sunt negru , valorez vreo 42 de mii de euro , si sticla ta de vin cumparata inainte de pasti a decis inca de pe raft - liberul arbitru sa trimfe in pahar ! mana care ma va apuca va conduce bine de acum inainte pe toate cararile si drumurile ce i se vor deschide in asfalt . Nea Victore , traiasca dopul si roata ca te-ai facut cu un C Classe . A lesinat omul o data , de doua ori , de trei ori, a visat, s-a ridicat , a urlat a pupat sticla, nevasta, gardul , sura, viatza, tricoul de pe el si costumul cu maneci lungi cat postul de ieri. A invocat fericirea prin zambet . Stare de bine zice el , zice sticla , zice calcaiul cu gust de harzard- mustul a lucrat . A tras la strung ani in sir, si-a rupt o mana , a plans atunci nopti in sir dar s-a razbunat. I-a mai ramas una totusi cat sa conduca intr-o zi de mai toti sfintii si apostolii care si-au coborat mana in traista lui. De strungar. Asta da fericire. A luat-o, pe ea , doamna fericire pe doi galbeni si acum le face fetelor bloc ! Le marita ca poate si are cu C . Cu trei clase... , in 2008 , cu toti filosofii stransi gramada sa vada cerul prin lentila cum zicea Patapievici , Victor strungarul e fericit. Rade si lesina si acum . Eu mai zic atat : jos palaria si traiasca bonul. Fericirea fratilor sta iata intr-o sticla de vin . Alb cu miros de tamaie .

sarmalele sunt varza

De pasti! Drumul sarmalutzei pofte graieste . Varza, abia ca s-a scuturat de 2 ori de roua din gradina , ca deja o mana frageda si timida o si vede in caldare. O rupe si cu doua degete ii sopteste sa stea cuminte ca in cateva minute ajunge sa se umfle cum ii place ei calare pe o oala aburinda . Peste deal , un miel mai rupe o bucata de iarba verde asezata ca la bal intre 2 galbenele. Te duci si tu ai? Ma duc . Ca mielul nu ma intreaba daca as mai vrea o buburuza sa-mi spuna neata , sa ma pupe odata si sa-mi promita ca mai incolo imi va aduce si scrisoarea cu trei randuri stropite cu ruj de la salcia din vale.Ce vina are iarba daca mielul tot va fi sa-si lase limba intr-o parte cand cineva cu burta goala urla dupa o pulpa , cea din spate ca e mai fibroasa. Si uite asa , sfarseste intr-un briceag pe o masa in gradina tocmai ce a fost intors cu capul in jos, belit de ochi si minti . Ajunge langa varza. Se apropie timid si orezul, condimentele joaca pe raft hora, care o fi ea, lingura de lemn se roteste in disperare sa fie luata si condusa la altar unde e cald si bine. O iau toate pe ulei incins stropit cu ceapa verde , usturoi si marar firav . Se impart, el , mielul vrea in fata , orezul il invaluie, condimentul isi gaseste si el locul cu greu insa fara el nu se poate , da culoare . Mai lipseste ceva . Varza . Sfanta varza care acopera totul nu cumva cineva sa se gandeasca sa paraseasca corabia. Hai pe foc sa dansam pana dimineata cand o lamaie isi va face loc doua ore langa noi , si stapanii ne vor aseza la loc de cinste . Drum lung si anevoios pe gartej , stropit cu vin si admiratie divina. La somn ca aici vroiam sa ajung , toate duc la Somn. Ca daca au adormit pe rand si au picat pe capete macar o ora sa ne dea si noua senzatia de greu. Maine rontzaim iaurt. Ca aluneca mai bine si drumul e mai usor fara cutite, oale in asteptare si mormane de regrete dupa miei si iarba grasa. sarmalele sunt de vina! sunt varza !

pastele un pariu pe fericire

De acum inainte avem toate drepturile mai putin de a fi fericiti. Au fost doar doua zile pline ca un pocal aurit , cu seminte deschise asteptand soarele , cu noapte scurta cat un drum de cometa. A Inviat, ne-am odihinit cu El, langa El , in El , pentru El. Un post senin, greu de descifrat ca un rezultat contabil, cu zile negre inmuiate in apa sfanta, cu plansete pe dupa usi inchise si cu maini intinse dupa o mangaiere pe crestet ori un zambet de aprobare, cu intrigi si cautari, disperati dupa vesti bune, barfe, onoruri, licori. Am inventat banalitatea si am rupt cu pofta din ultima bucata de paine intinsa pe prag. Saptamani de nesat . Asteptari de bine. Sfat. O stare de beatitudine tot postul acesta parca o capcana care inevitabil se deschide dupa ce trece. Ai senzatia fireasca , lucrurile vor fi minunate ca si cum esti in ..Luni si stii ca Vineri vei petrece. Te amagesti toata saptamana ca trec orele furtunos si fara sa te implici ca oricum vine el, momentul euforic de sfarsit de saptamana si atunci sa vezi! da ! De ai lucruri mari de infaptuit peste 2 sau trei zile simti ca te ridici usor, ca ai la ce visa si spera.. calcul subtil. Un demers lin in aparenta ca toate lucrurile simple , fara temei logica sau culoare . Asa a fost si cu postul. Ne-am tras de la gura, am pus la suflet , am inchis un ochi am deschis usi mai rau ca pustii care si-au stricat jucariile. Unii insa , ca tot veni vorba de jucarii, le-au pus la pamant si anii trecuti cu stiinta, tot in post, insa a fost suficient sa planga ca a si sarit cineva sa le repare. Dupa mintea celor drepti, era firesc sa creasca, sa munceasca si sa-si cumpere altele. Insa de ! Cum sa mananci porc la Pasti si miel la Craciun? Toate trebuiesc facute la timpul lor . Uite de aceea gresim. Bem cu nesat inainte sa ne fie sete ! Minunea tine 2 zile la fel ca si fericirea. Raman in final la Diderot care spune ca teoriile fericirii nu povestesc niciodata decat istoria celor ce le alcatuiesc. Asa cum am facut azi, am povestit capitolul doi, din razboiul unui vis abandonat . Iubim prea mult viatza ca sa vrem sa fim doar fericiti. Pun pariu ca e Paste !

din cauza lui Vanghelie si anotimpul lui de afara

Iata cum in fata ochilor se intinde un covor de ghiocei si lamai infloriti. De vina e Vanghelie pentru ca , intr-o clipa, mai pe la pranz si-au luat zborul stoluri de porumbei deasupra capetelor ilustrilor invitati la o conferinta de presa . Erau albi si inocenti pentru ca veneau din "anotimpul de afara" . A spus-o cu un nesat care fireste ca te indeamna la rumegare adanca. Unde o fi anotimpul asta ascuns si atat de binevoitor , ca doar poarta numarul meu norocos -5- ziua in care m-am nascut zambind, invelita intr-un palton al mamei, ce ma privea cu ochii in lacrimi , de drag . Si totul se intampla undeva intr-o masina ruginita a salvarii -de timp- veche , cu miros intepator de mucegai. Ca doar m-am grabit sa pasesc in universul asta plin de fiinte insufletite si organizate, active si inzestrate cu simtire. Admir si acum acesta diversitate si fecunditate. primavara vara toamna iarna- . Anotimpul 5 al lui Vanghelie, nu poate fi decat un film bine regizat in care incap deopotriva toate celelalte acte ori scenarii , duble si actori , randuite intr-un sertar plin de praf dar de fiecare data deschis cu ploaie, soare, grindina ori viscol. Putin dintr-un fulg, o lamaie in clocot, un melc atins de ploile de mai, o fruza.. . Da ! o frunza uscata care ascunde sub ea o castana de care m-am impiedecat si abia atunci , am realizat ca e Toamna. Asa cum de altfel ieri , o petala de cais mi-a ramas agatata pe haina si mi-am zis cu tristete : iar trec prin primavara si mai ca am uitat cum e.
anoTIMP. Noroc cu Seneca , ne mai lumineaza cand spune ca nu pierdem nimic din timpul nostru caci cel pe care il lasam in urma e a altora. Si daca pana mai ieri imi placea sa spun ca mai bine ma retrag in livada cu visini a bunicii acum mi-am gasit o noua alternativa unde sa-mi petrec vacantele ori sa ZAC in liniste macar si pentru 5 minute- in anotimpul nou. de afara .

scandalul sau despre meschinaria inimii

Cineva numea scandalul- Admiratie Nefericita, un fel de invidie care se intoarce impotriva omului. Ei ii spun mai degraba ca e o tensiune -maxima- care se descarca , cu o pamantare prin vorbe , gesturi, frunti ascutite si degete inclestate. Gradul de scandalizare depinde si de pasiunea pe care un om o pune in admiratia sa. Cei prozaici isi fac loc aici, cei care fara fantezie si pasiune se marginesc la cateva reactii- nu pot sa cred, pe asta n-o accept, n-o spun !Invidia este admiratie ascunsa. Cand nu mai poti iubi cu adevarat, ceva adevarat , iti salvezi sufletul cu lucruri banale si ciudate, cu nimic si prostesc. Inevitabil acele lucruri pe care le admiri cu asa tarie , le transpui mai apoi in relatia cu ceilalti. Pacat Suprem . Ingnoranta. Definitie Socratica -demna de a fi luata in considerare ca o instanta . Insa ca orice om am invatat din mers cum sa trecem peste - usor ca o adiere, lin ca o vorba de duh : ma ce e prea mult strica:.. Ingnoranta primitiva , de fiecare data cand se intampla, insa constienti de gravitate, spunem mereu- data viitoare voi fi mai temperat.. Sta in vointa , in constiinta si culmea in ironie si comic. E infinit comic ca cineva sa cunoasca intregul adevar, sa inteleaga cat de maschina si josnica e lumea , insa totusi onorati sa lasam impresia ca o cunoastem. Deci pacatul ori scandalul in sine nu e decat o pozitie. Asta de fapt este un principiu pe care ortodoxia in general l-a aparat mereu. E punctul in care se va decide batalia, locul unde trebuie oprit firul. Pana sa ajungem insa la pacat prin scandal, fie el si in bucatarie ori la colt de strada, trebuie macar sa ducem in spate cativa ani o sarcina etica , simpla in speta, ca si mangaierea pe care i-o ofer in fiecare dimineata pe crestet, lui Bruno, nu ...Giordano, ci cainelui meu. . Stie ca atingerea fie ea si una pe zi ii e suficienta ca sa latre bucuros pana si cu coada, sa se stie iubit. Ca atingerea vine din inima , ca orice fapt natural care ridiculizeaza si ingroapa vorba grea sau fapta ascunsa.

7 pacate

7 pacate sau despre arta de a spune tot in doua cuvinte , mai exact arta de a injura printre dinti. E ca si cum ai strange tot si de toate , intr-un butoi de plastic, cu forme pline, zgariat pe alocuri de vreme rea , uitat intr-o iarba inalta si grasa - de primavara. Primul pacat e asezat la fund si il mai auzi din cand in cand cum isi prezinta splendoarea: " da sunt eu Nemultumirea , port doliu si ma strange pacatul asta cu numarul doi ce-mi sta in coaste! " Timp" , ai ore...... , vise , ani, poti zbura orinde si oricand , dar ti-ai gasit si tu acum sa stai calare pe mine ca o musca pe corola? Stiu ce zici , dar si eu sunt sugrumat de Spaima , care imi rupe corzile vocale si pierd clipe pretioase in intunerec ! Te plangi ca trag de tine si iti spun mereu sa te dai la o parte?.e Frustrarea, aflata in randul patru, mai catre varf. Ar vrea sa ajunga undeva la liman , insa Neputinta i-a ocupat locul din fata . Pentru ca peste ele si ei, domneste Inconstienta, colectiva uneori care umbreste si ultima farama de Speranta , care a inchiriat numarul 7, o pandora agata si acum de capacul prea strans si ruginit de atatea incercari. Si iata cum de atata negru e suficienta o palma care sa rastoarne in vai butoiul , si din el sa iasa deodata mai toate cele sapte. Zgomot mut adica injuratura acida, compacta si plina varf de nemultumiri, timp, spaima, frustare , neputinta, inconstienta. .......speranta unde e? poate ca se regaseste in dorinta de a musca un cuvant decat sa mai ai de-a face cu recipientul somnoros.

De ce sa scriu despre arta de a injura si de unde provin vorbele de duh? Pentru ca azi, am auzit pentru prima data cum cineva, lipit de un calculator scrasnea printre dinti si rasturna - ulciorul. am ras infundat, insa la nici 10 minute mi-a venit mie randul. .....! Asa ca nu e de mirare, daca iti vine sa zambesti, macar stai in garda. langa piciorul drept oricat de bine ai calca , tot te vei opri langa un recipient cu cifra 7. sa dea domnul sa nu fie plin, cu pacate.

daca unii isi dau mana, omul recunoaste ca are variante alternative sub nas

Om crestin, Om comun. Pana si Eliade , intre un Diavol si Isabel, acum ca incerc sa reproduc ce spunea.." nu vreau sa fiu comun, asta e spaima sufletului si a trupului , e strigatul pe care il aud orice drum as apuca .." parca ii strangea mana printre randuri lui Kierkegaard( Maladia Mortala, o rasfoiesc acum grazie unui bun prieten inainte de toate ) si iata impreuna cum reusesc sa contureze mai bine , o zi din cele cateva mii care incep inevitabil cu intrebari. De la cele lumesti cat o fi ceasul, ce mananc la pranz ori cat mai am pana la intalnirea de la 2...?, pana la cele sfinte : unde pot sa aprind o lumanare fara sa fiu vazut decat de umbra ei , cate clipe pot sa tulbur, cate vietzi schimb azi , ce taine mai rup pe la colturi, de ce un cerc de fier nu poate fi spart? Vrem ochi slabi pentru lucruri ce n-au valoare si ochi limpezi pentru a privi adevarul. Adevarul ce leaga doua frontiere- crestinul de comun. Parca e mai natural si mai simplu sa te opresti zilnic in contemplatia imediata . Ce face placere trupului prin hrana ori privirii prin frumos. Ai si senzatia ca toate merg struna . Stomac plin, strangeri de mana , zambete. Om natural in toata splendoarea. Om crestin cand , desi ti-e foame inca mai cauti ceva acru si consistent. Alegi intre 3 imbratisari pe cea mai taioasa, dezvolti, improvizezi , disperi, frangi. Nu stiu daca cineva si-a pus problema unei asocieri intre Eliade si K....., insa cu cat trec peste pagini cu atat realizez ca daca cei doi s-ar fi cunoscut la ceas de sfada......multe intrebari isi gaseau acum raspuns. Gasesc asocierea probabila cu atat mai mult cu cat , omul comun nu si-a pus niciodata problema ca n-a sarutat niciodata zarzari infloriti ori ca si-a muscat buzele pentru ca nu stia cine este, ori ca trebuie sa fuga dintr-o necesitate launtrica pe care n-o intelege dar care ii stapaneste vointa. Asa cum niciodata crestinul nu a incetat sa rada de cele lumesti si sa gandeasca cu un curaj imens catre moarte, o gluma pentru el. ...........Comun sau departe? Ce fel de om aleg oare sa fiu maine?

tantarii zboara acum , mustele stau la coada la carne... de tun

Cati tantari incap intr-un Summit? Depinde cat de plastica e bucata de piele la care asipra ! Doua trompe au zis unii sunt suficiente. Pot sa se delecteze incet cu epiderma calda , mirosind a praf de pusca, si abia mai apoi cand ii dau de gust sa se infrupte cu toate cele bune , folositoare , rosii, ca doar ce curge din America , sange etern poarta . Cat pot tantarii sa manance la o masa? Depinde de trompa! Cat e de adanca ori de ce istorie si-a ascutit taisul. Tocmai de aceea in Macedonia doar mustele isi mai duc veacul pe republica. Nu i-au placut lui Bush . Pesemne ca sunt rahitice si zboara haotic. Insa lui Vladimir ii pica bine in tigaie. Ca el frige orice are gust si aripi. Chiar si zburatoarele din Afganistan cu picioare lungi si ciocuri largi. Ramane sa vedem cate muste , pe viitor vor face scut antiracheta.Ca Vladimir vrea garantii, mai precis inainte sa inghita insectele , le va face si asigurare. NATO. Ca suna bine si micul dejun la mal de MARE , e delicios.

Iata cauza: nu suntem realisti , iubim intamplarea

10 % inspiratie, 20% creativitate, 40 % cunoastere, restul hazard. Cam asa se scurg orele sau dupa caz, minutele in fata unei tastaturi sau legat de firul interminabil al unui telefon vechi. Catarat pe idei, pus pe fapte mari, ingropat in planuri marete cat umbra de vara. Cu bataie lunga, insa perfecte, ca mecanica cuantica. Nu iubesc intamplarea nici macar cel mai radical punct al ei - intamplarea absoluta. Mai precis acel eveniment imprevizibil ce nu poate fi controlat nici de legi cauzale nici de coincidenta lor ci doar de legi probabilistice. Ca si cum Creatorul ar juca zaruri mereu. Insa cat de realist e jocul? Adoptam iata o pozitie mistica atunci cand ne lasam in forta cauzalitatii si evitam sa infruntam realitatea. Ce cauta intamplarea intr-o ecuatie , evident cu o necunoscuta. Spre exemplu: astepti la rand sa platesti tv cablul. Grabit .. insa dai impresia ca esti amic la catarama cu rabdarea, in conditiile in care in 15 minute ai programare sa-ti faci.... trei analize. Sistemul functioneaza perfect : locatie, cladire amenajata misto, ghiseu, doamna care zambeste, acasa ai televizor, te relaxezi ca exista , bani pe card asemenea. Ajungi in final sa platesti . Nu mai conteaza ca ai pierdut cateva clipe din viatza admirand palaria celui din fata ta, poseta doamnei in rosu, pasii mosneagului carunt, ori camasa portarului. Insa ca facuta , doamnei care se pregatea sa incaseze banii i se face rau. ii dai primul ajutor, cum ai invatat la scoala . O ajuti sa se ridice , cauti in graba un pahar cu apa, prinzi de coltul unui dosar sa-i dai ozon... , te intorci brusc dupa un servetel, tragi dupa tine cablul calulatorului , cu el cu tot, o lovesti pe doamna unde nu te astepti , pica din nou. Vine salvarea , dai declaratii, lasi balta totul si te pregatesti sa iesi furtunos. O grinda insa iti opreste drumul, plecata ca din glont din tavanul inca in lucru. Evident unde poate fi acum ? pe piciorul drept cu care ai pasit de dimineata din casa zambitor ca iti va purta noroc. In ambulanta nu mai e loc pentru doi, asa ca suni un prieten sa vina pe strada Baritiu. Ajunge . Urci . Via spitalul judetean. Daca n-ar fi fost taximetristul grabit care sa ne mai si acroseze, ziua se putea termina repede , relativ intr-un ghips roz, mirosind a ceai. Insa nu , ai prins din zbor inca o analiza, mai amanuntita decat sperai , 4 ore de stres, creatie zero, ceata totala prin materia cenusie. Cat la suta e inteligenta? inspiratie? cunoastere? intr-un sfert de zi in care ar fi trebuit sa faci mai mult ? Asa e si cu ideea ! Cand te astepti mai putin iti dai seama ca nu poate fi jucata in maini ca un bulgar pentru ca zapada ce trebuia sa cada azi la cluj cineva a oprit-o pe autostrada soarelui. Mecanica cuantica e de vina !!!!!

cu leapsa-n coaste imi iubesc defectu.

Un "cado" de week-end . Nu o apa minerala ci o leapsa pe tava, de la Silviu . Sa spun cam ce nu as vrea sa fiu, cand sunt . Adica ce rotite nu se invart cum trebuie si cum stau cu lichidul interstitial. Despre defecte! Le simt in coaste mai rau ca rugina toamna pe asfalt , dar e limpede ca e a mea si o port fara sa vreau pe la incheieturile materiei cenusii. Insa daca defectul e greseala , ma inclin cand spun ca a fi liber inseamna a gandi totul cu mintea ta. In acest caz si eroarea apartinandu-ti este mai lesne suportabila . Deci sa purcedem .

-Ma consum ca o lumanare. In traducere libera ma agit pentru orice fleac . Dar o fac de asa natura incat plesnesc neuronii mai ceva ca inflamabilele aruncate in foc. Si o iau de la capat a doua zi, ma aprind, ard, ma topesc incet si imi caut suportul unde sa ma ascund, sa nu ating doamne fereste, fatza de masa ori paltonul nu stiu cui. Ca de! Si asa ceara iese greu la spalat.

- Inca cochetez cu lucididatea. Cand esti lucid te afli in fata cimitirului. Adica inseamna sa-ti dai seama perfect de limitele si neputintele tale.

-Visez cu ochii deshisi. Grav . Pentru ca adeseori ma izbesc de toate stancile de sub nas. Ca doar ochii le vad inca stive de bumbac.

_Sunt timida. Da ! Desi multi spun ca sunt Tare. Recunosc sunt tare Timida . Si cand te gandesti ca in ziua de azi , timiditatea ca si politetea e o arma care te gaseste mereu descoperit.

-Am tendinta sa grabesc lucrurile. Aici clasicii ma prind pe picior gresit. Ca doar ei , in dezvrajirea lumii vorbeau de ordine si armonie.Nu e vorba de superficialitate. dar inca nu am invatat sa am rabdare. Cred ca se trage de la lumanarea aprinsa. Cu cat arde mai repede cu atat se crede cea mai frumoasa si mai utila.

-Nu mai stiu sa plang la colturi. Si e nasol. Cand ma ia , dau la soareci oriunde. Nu se intampla des , insa mi-e ciuda ca in tot timpul asta pot folosi batista in alt scop. De exemplu sa-mi astern un covor de ganduri clare si ambitioase.

-Iau de bun.. tot ce m-i se spune. Asa ca iubesc drama in piatra ca sa o simt zilnic in carne. durerea e acceasi.

-Nu cred in fericire. Inca nu i-am gasit capatul. Cred doar ca exista o stare de bine in lume si in mine ....cand zambesc.

. imi amintesc ziua in care un coleg a zis hai lore fa-ti si tu blog . Ma intrebam ce sa scriu la sectiunea "despre mine" si am inceput sa recit: ;ma prezint in fata ochilor vostri reci cu toate sperantele si slabiciunile mele. Nu cer mila nici ingaduinta , nici laude, nici mangaieri ci doar trei sau patru ore din viata voastra. Si daca dupa ce m-ati ascultat continuati sa credeti ca sunt un om sfarsit va trebui cel putin sa recunoasteti ca am fost sfarsit pentru ca m-am apucat de prea multe lucruri si ca nu mai sunt nimic pentru ca am vrut sa fiu totul". S-a facut liniste, s-a glumit mult pe treaba asta , am scris... mai apoi am sters tot. Acum e din nou aici, deci e bine ca pana cel putin in acest moment mai am timp sa cuget ce e cu totul asta...cu tot. Cauzele defectelor mele nu le inteleg. Ca orice fapt mare si defectul asta s-a nascut din nimic. Si s-a nascut sa lumineze, sa valorifice si sa laude nimicul!!!!!



-

cati eroi incap intr-un pahar plin cu broaste

fara homer nu ar fi existat ahile. despre ei , eroi sau munti s-a povestit. altfel , pietrele ar striga la nesfarsit si evident toti am trai intr-o imbecilizare ireversibila. despre eroi e bine sa vorbesti la colt de strada, in parc , langa cadavre, peste o barca, in timp, la ziar, in televizor, pe o carte, sub un vers, langa o aripa. cei care vad si aud, spun mai departe legenda, ii dau bruma de mit, o transced, o aduna, ii dezleaga firele de aur, impletesc randuri. noi supravietuitorii unei secunde prin datoria cunoasterii , noi cei care ne stim strigoii si repetam trecutul pentru ca il uitam adesea, putem reconstitui tacerea unui geniu , erou , ce pentru un moment bulverseaza timpul , cristalizeaza istoria, dau nume anilor. azi, eroul meu e homer. zeii sunt asezati pe banca, in parcul central.

revolta animalului ca nu e inger

"Omul e un inger care a cazut, nu un animal care s-a ridicat". Andrei Plesu inca mai zambeste cand o spune . Si e plina de gratie , limita aceasta a spiritualitatii care trece de umanitate. Nu ca ar trebui sa gandim toti la fel, ca inaltimile sunt mai greu de atins , ca orice aripa are coborarea ei, ca inaltarea e mai onorabila decat caderea. Doar ca poti pluti lin in orice . Idei , fapte, sarut, mirare, zgomot, freamat, lipsa, regret. MAINE orice teza va ramane o ipoteza mai mult sau mai putin probabila. Chiar si miracolul.

harlem

Harlem Globetrotters . Ii astept la Cluj. I-am urmarit cu placere cum au transformat o conferinta de presa in cateva minute de spectacol. Felicitari celor care pe langa ratiunea finala , cea economica , au intuit perfect ca poti sa mergi mai departe de ceea ce unii o considera o limita. Uite asa poti sa dai nastere unui spectacol rupt dintr-un fenomen ce parea perfect. Respecti o regula dar treci o granita. O fac zambind , cu accea placere molipsitoare care te indeamna sa revii de fiecare data si sa descoperi mereu altceva. De accea mai cred ca nu doar ikebana a aparut imediat ce au rasarit trandafirii . Mai sunt si alte limite care isi cauta spectacolul. Depinde cat de bine negociezi cu geniul dispus sa le vada intr-o alta forma ori intr-un invelis mai verde.

un cot vecin cu personalitatea

Despre celebra " cum ii doare in cot pe unii" deschid o noua sesiune . Cum se ajunge la asemenea performanta? Simplu ! In loc sa alegi seara o carte de colorat ( Imblanzirea Tigrului) tragi de cateva pagini d-ale schizofreniei. Daca e sa intelegi repede cum sta treaba cu caracterele schizoide, poti ajunge la o alta carte de balet undeva la pagina 68, si afli ce legatura au toate cu sinapsa bunului simt. Forta tata ! spun adesea cei care isi doresc sa ajunga repede la ultimul etaj al cladirii unde cred ei ca e mai cald. Si culmea ! Transpira urcand treapta cu treapta , fac o galagie de nedescris pe scara , trezesc toti locatarii , aluneca, se ridica, dau nas in nas cu Ghita de la 1, putin turmentat, care le arunca un pahar in moaca, lansat la marele fix . Isi ling ranile zambind " data viitoare luam noi o sticla plina ochi , si-atunci sa se tina, acum trebuie sa ne ocupam de altii". La etajul 2 intalnesc un pusti in carucior, il imping pe scari ca doar le incurca drumul. Urla ca din gura de s... la tanti Nuti , femeia gravida care tocmai paraseste apartamentul 31. E satula de agitatia din jur si se gandeste ca ar fi bine sa nu aduca pruncul printre brute ori zgomote . Degeaba ei zic-" stai dracu pe loc nu vezi ca mai avem de urcat un etaj? " Calca in picioare cablul baiatului care instaleaza internetul, " ce ma l-ai pus aici sa ne intinzi o cursa ai ? las ca-ti aratam noi google!!! Nici nea Nicu saracu nu o duce mai bine , s-a straduit ani la rand sa adune timbre si cand sa le prezinte si el frumos la intalnirea de dupa bloc, cu o miscare parca venita din star treck , grabiti nevoie mare le dau direct pe perete. N-are nicio vina nea Nicu dar plange amaratul dupa politele cu Ceausescu : EL si EA , pe care le-a pus in glosar cu penseta ani la rand , ca daca lasa amprente cica n-ar mai fi valoroase. Acum au pe ele degetele unor revoltati de viata care le privesc admirativ : "vezi ce bine stau acolo? nu la mata in sertar ! Ajung la etajul 3 . Nici o usa nu se deschide . Veta ii priveste pe vizor :" sunt intrusi nu-i las inauntru " Calin crapa putin usa " ma nu e de voi aici, doarme copilul ", administratorul- " data trecuta ati varsat cafeaua pe covor si a trebui sa ling dupa voi" , tanara de 16 ani" mey daca vreti intrati dar numai o ora ca e programat si Vasile ". Deci e bine , au la dispozitie o ora.... dupa care evident vor trebui sa urce catre altceva . Si cand te gandesti ca era liftul disponibil . Era atat de usor sa urce lin , fara sa dea coate , fara sa urle in dreapta si in stanga , fara sa-si rupa nasul ca de, inca n-au invatat sa adulmece . Pe unii inca ii doare( mananca) in cot si se scarpina rau . Pacat ca n-au gasit inca alifia lui Henri Wald. Se numeste Expresivitatea Ideilor . Le-o recomand cu caldura celor care inca mai au rani adanci langa cot, adica vis a vis de Personalitate.

neruda

" intre a muri si a nu muri am ales ghitara" . un pablo neruda nebun care-mi iese in cale de cate ori minciuna ori poezia isi fac loc impreuna. si mai spunea ca atunci cand e mic - copilul -se intreaba daca piciorul lui e picior ori.... fluture. eu zic ca orice pas , fie ca se inalta undeva ca o aripa , fie ca intoarce din drum calatorul, tot viitor dulce se recomanda . am ales ghitara , ori vioara micului print paganini caruia prietenul lui nieco ii soptea cateodata : tu transformi cu interpretarea ta operele artistilor in viatza . pentru asta ei te vor blama . mai bine lucreaza cu operele celor trecuti ca sa nu-i jignesti cu talentul tau. suna bine nota cea de pe urma, asa ca nu i-a pasat niciodata de notele altora. asa cum ar trebui sa nu ne intrebam niciodata cum se ajunge la creatie ci mai degraba ce se intampla maine, in viitorul cu picior de fluture .

sisif da stanca pe o lumanare

Un tort si o sampanie primita in dar , uitata intr-un colt al frigiderului. Am si uitat sa suflu in lumanari dar peste 11 luni si cateva ore , odata ce ating varsta Iuliei a lui Balzac am sa ma opresc o clipa pentru mine. Caci mai stiu ca toate lucrurile bune pentru corp si pentru om in intregul sau de la suflet vin si de acolo curg. Sunt ca o piatra care aluneca in larg si odata ce-a sarutat nisipul se odihneste si prinde culoare . De corali in verde galben si adanc . Stanca lui Sisif se rostogoleste inca ...Omul absurd spune da si efortul sau nu va inceta niciodata !

cand un suflet poarta boabe de roua( mamei, azi , ii spun ca acolo unde e.... sunt cei mai frumosi salcami, si odata.. le vom simti adierea impreuna

Am mai fost odata in trecere pe pamant deci stiu tot ce ascund lumile lui Hades. Sa cred ca sufletul meu a invatat totul osciland intre doua nemuriri? Sa cred ca a invata nu inseamna altceva decat sa-mi duc aminte de lucruri pe care le-am stiut odata si ca ele zac inconstiente in diverse sertare al sufletului, ivite ca intr-o stare de vis pana razbat bolta Constiintei. Parca asa spunea Platon . De ce nu-mi aduc aminte niciodata pana unde poate ajunge o lacrima daca nu o prind in secunda in care aluneca asemeni unei franturi de idee ce se evapora daca nu i-ai prins ritmul. Cate drumuri are un suflet ? Cate uitari catre dincolo? Cate inaltari ce prind ritm si obosec la margine de drum ? oikenopragia ! Ies din intunerec si deschid numai acei ochi care se vor deschisi. Vorbesc numai cu demiurgul , care stie sa fie un meserias de geniu. O palma pentru dincolo una pentru aici. Idee de Bine. Si daca e obiectiva atunci e si ideala . Si mai zic ca daca am existat inainte de Hades nu exista niciun obstacol ca eu sa exist si dupa. Pai daca am fost sa fiu inainte un vultur nu-mi aduc aminte decat de zbor , de prada ori inaltimi. asta era! Sa caut ce aer am respirat candva ori ce forma am prins cateva clipe in trecere. Si daca atunci si acolo am fost un vlastar de salcam vizitat de ploi de vara stiu si ce drum va avea lacrima transformata in boabe de roua.Mai caut si maine. ....................

un dop liber

azi le iau pe toate asa cum sunt . ca doar trebuie sa suport tot ce se intampla din doua motive : ca mi se intampla mie , imi e prescris intr-un anumit fel iar al doilea ca ceea ce se intampla in mod diferit fiecaruia e pentru ca cel ce carmuieste intreg universul reprezinta o cauza a bunul mers si a desavarsirii. il mai pomenesc cateodata pe Aurelius in drumul lui "catre sine" si chiar zambesc cand cuget ca doar si mie trebuie sa mi se intample ceva. ca e bun... super bun , senzational ori caldut tot imi da o stare . ca fara stari esti ca un dop pe o sticla aruncata in mare , plutesti cum iti dicteaza si valul si sticla . mai precis cum vor ceilalti . e si asta un soi de libertate . ca doar ce i se intampla unui om datorita celorlati nu poate fi decat un lucru uman . nu exista accidente intr-o viatza de om zicea Romains , daca sunt mobilizat intr=un razboi acest razboi e al meu seamana cu mine si il merit . ca doar in razboi ati vazut cumva victime inocente? nu, tocmai de aceea azi m-am transformat in dopul de pe sticla din mare am jucat cateva secunde cat sa ma debarasez de tot si-am inotat in apele limpezi, pe care le-am castigat in ultimul razboi cu valul . sa vad pe ce tarm ajung maine ....

ordine si armonie , rumegand

azi am invatat sa ma joc cu informatia. pana acum tranteam ceva intr-o doara si in rest rumegam eu ce doream cu toti dintii, si mai apoi dadeam viatza incet unui cuvant, unei idei. era o ordine si o armonie in mine asemeni lui leibniz . imi placea jocul asta care prindea culori doar de mine stiute . azi am schimbat ceva. rumeg ce zic altii, insa de prea multa jena nu intreb de doua ori sa nu par imposibila. nici macar in culori. o miscare a pestilor in iaz dar de atata balta nu vezi pestii insisi. e o chestie de curaj , pe care inca nu l-am gustat asa ca n-am inca cum sa-l rumeg . mai zic si ca inaltimea unei note depinde de lungimea coardei asa ca ramane pe viitor sa vad cata armonie pot sa scot. asta cu exceptia ca globul e plin de capodopere dar si de victime. azi a fost un camp de macel si boala . maine?

3 taine

La o poarta senin bat 3 clopote
Un chip mai rade de vrei.
Ieri tihna zacea in 3 hohote
Azi curge-n venin de atei!

La poarta senin bat 3 ore
In ele ai strans cat o lume
Le prinzi cand le vezi ce sonore
Si vesnice sunt ….ca un nume !

La poarta senin bat caderi
Sunt 3! Insa cine mai stie
Nebun in iluzii mai speri
C-ai trait sa mananci nebunie!

Intinde un strigat ce doare
De vrei sa-l imbraci da-I o treapta
La poarta mai suna si-un soare
Deschide-I …..si timpul asteapta !

spre est , spre vest , doar etern !

Licori in vazduh
Pesteri sunt mit
Libera trecere !


Polenul e verde
Cade o rama
Dau vis prin culoare

Vesnic fierbinte
Spre est si spre vest
Punctul etern

Capat de stea
Lume nebuna
Soapte cu tine !

sa joace becurile !

becul a devenit un mit ! in toate serile e inaltat la mare rang pe toate cladirile mari din oras. privit, admirat, atarnat, isi permite in fiecare noapte sa faca ce vrea el. si se transforma cand in iepure cand in capriora sau in cate-o stea mai umflata pe la colturi. e un joc ce place deopotriva tuturor. becul are calitatile unui mare designer odata ce ajunge sa imbrace magazine, strazi cartiere sau stalpi. Nu face rau si zgarie retina privitorului in mod placut ca chicos.. are el ce are cu ceata dar daca se infurie nitel si se-nfierbanta scapa si de ea .mai intra la conflicte cu domnisoarele artificii dar spre bucuria lui acestea oricat de impresionanate ar fi nu tin o vesnicie ! mai umple cate-un gol uitat de cei de la elctrica si mai fericeste vreo doi riverani la stalpul carora au atentat vreo trei pietre pornite dintr-o prastie . ba mai mult face si vanzari. daca se prinde in hora cu alte cateva zeci de bucati si isi pune bine licuriciul la contributie parca hainele din vitrine par si mai si.. Rosu , verde , galben , mov peste tot si in toate . becul seara oricat ar fi de mic creeaza dependenta . adica il astepti ca pe un dar ce t-i se cuvine Profita , ca nu provoaca riduri. si lasa-l sa joace ca deja apusul iti rade in ceafa .

intra draga in randul lumii

.. si cumpara-ti si tu niste schiuri. laitmotivul februarie 2008. Toti povestesc cat de usor aluneca , ce greu e sa urci, ce frig e la inceput, ce te mai chinuie vantul dar dupa doua trei ture nu mai simti nimic. Restul e rutina. Nu scapi dom le de schiuri acum nici in tramvai la prima ora cand mai toate isi exprima bucuria ca au gasit o pereche galbene, care merg cu manusile de anul trecut si se asorteaza cu betele primite de Craciun , cu claparii portocalii, sapca noua de la magazinul cu rucsaci. Sau ca au zarit un super costum cu puf de nu stiu ce.. prin care nu trece nici gerul polului. Problema e insa cu machiajul.Poti sa te documentezi pana la ultima statie ce marca de fond de ten trebuie sa folosesti , ce aroma sa aiba lotiunile, ce cantitati de crema sa iei cu tine, cat mascara ai voie sa aplici, si mai mut ..rujul da! neaparat sa fie de culoare deschisa si hidratant ca pe partie e musai sa fi asortat. si poti sa mai afli usor ca se poarta anul acesta culori vii sa fi remarcat, ochelari incrustati in swarowski si aparat cu blitz puternic.Ca doar la urma urmei schiurile si betele sunt asa sa intri in randul lumii. daca nu te lauzi si tu ca ai fost pe partie nu prea ai subiect de conversatie. Nici in tramvai, nici intr-o pauza de tigara sau o discutie de complezenta . Ce sa mai spun de coktailuri unde daca nu ai cel putin o vanataie de artat nu se pune. In schimb daca vi cu mana in atele esti atractia serii! asa ca, ia macar o crema de culoare inchisa si aplic-o usor pe mana cat sa faci de-o vanataie zdravana , care te scoate din incurcatura si numai buna daca nu vezi partia anul asta. Macar sa intri si tu in randul lumii. Eu ma retrag acum in gradina cu visini a bunicii. N-am nevoie de lume...

de ce zacusca se vinde cel mai bine toamna?

pentru ca sta bine agatata de ferestrele caminelor studentesti! e drept zaboveste putin , cateva saptamani dupa care ii iau locul borcanele de duceata , cate un pui fript , mai doua beri , o bucata de cas.. o fusta sau cate unul care n-a mai gasit usa! A! sarmale si prajituri pe la Craciun. De ferestrele lor poti sa atarni orice. Si e gratis. Asta da locatie. geniala si constructiva . Reclama gratis, produse la vedere tinta perfecta. si daca nu esti prea convins poti sa te opresti maine sa vezi care e oferta gemurilor din Hasdeu. Zeci de pungi de un leu randuite ca in armata , cutii pline de sandvisuri cu mustar, sucuri, carti, cartofi, numere de telefon, supe ciorbe si fripturi. Restaurant ambulant fara facturi la curent. Merita nu-i asa sa-ti lansezi si tu propriul brand daca bugetul nu-ti permite o reclama la radiou. Bati la camera 32 din caminul de fete si rogi pe cineva sa-ti atarne si tie vreo trei zile prietena in geam ca mai nou nimic nu e in plus nu deranjeaza pe nimeni si privelistea n-are cum s-o strice . Noua ne place toamna cand vin studentii. Dau idei si altora cu mintea mai odihnita care stiu sa scoata bani din ele. ( vezi de ce s-a vandut atat de bine vegeta anii trecuti cand lipeau romanii pe geamuri etichete de inimi). trebuie totusi sa recunoastem ca ideea le-a apartinut lor, studentilor. Acum degeaba gandesc la fel ca si Eliade cand s-a plans ca unul Giovanni i-a furat comoara sufletului.. un om sfarsit... Ce-i trecut e bun tacut. dar totusi daca n-ai mancat zacusca toamna asta cel putin e bine ca sti unde o mai poti gasi inca ! ..........

de ce zacusca se vinde cel mai bine toamna?

la taiat de tei

Frig de crapa cam orice ! E bine oarecum ca macar ne tine apropiati, unii in altii si gandim in grup, deci treaba merge struna. Asa ca uite cum din cauza gerului ajungem noi la concluzia ca nu e bine sa taiem teii vara ! Ieri nu gaseai in plafare decat ceai chinezesc ( bun si el cand te vrei apatic) fara pic de aroma si ticsit in cutii patrate cu picturi de bonsai. sau ceai verde . Face bine la psihic cand ti-e dor de iarba de gradina pe la vreo 30 de grade - la umbra. Azi e bine ca poti sa cumperi macar unul negru ca tot merge cu ce e afara . Ceai dimineata , ceai la pranz, seara ce-ai ?se intreaba doctorii. Numai de menta sau daca te incalzeste cu ceva am si de ceapa ca e bun la ficat ... Trecem cumva si de hopul asta terapeutic lung cat zilele de post dar macar e bine ca ceva dulce tot se gaseste , intr-o linguritza pregatita sa intre in cana aburinda si acolo sa-si faca de cap ca macar nu plateste caldura si nici n-are nevoie de termopane ... ca supliment. Frig de plange pana si fularul ori manusa . In perioada asta de mega reduceri au iesit din vitrine si rafturi la treaba. Cel putin nu suntem singurii care tragem din greu! Dar lasa ca daca iesim cu bine si din nebunia asta cu gradele si nu vom avea degeraturi cu lunile , la vara culegem menta, curatam socul, teii, punem vreo doua trei straturi de ceapa in plus si-om fi mai veseli si mai imbujorati ...ca nu vom umbla de nebuni prin plafare... dupa ceaiuri verzi.. pe pereti !

o sapca in plus

Meyrink! M-a prins atat de mult calatoria lui prin mintile altora, incat chiar mi-as dori sa imprumut cate o palarie de pe strada si sa aflu pe unde mai pleaca altii... Pai da! ca de-ti infunzi sapca altuia pana la urechi si tragi bine de filon ( in cabala sunt trei filoane) poti sa ghicesti si ce-a poftit smecherul la micul dejun. Evident daca ti-e foame si nu te intereseaza sa mergi mai departe . Si chiar nu sunt necesare eforturi colosale sa te obisnuiesti cu palaria nu stiu cui.. ca oricum moda trece repede. Palaria domnilor e suficienta cateva ore pe saptamana . si asa te incarca prea mult cu povestile ori vietzile altora . si mai mult n-ai idee cati au incercat-o pana sa apari tu! Croitorul, magazionera , soferul, vanzatoarea de la colt , si normal clientii... multe minti adunate sub o singura streasina de lana dar buna- pana n-o prind moliile. Ei dar revin si spun ca imi doresc sa probez una pe sezon . Toamna - ca sa pot sa mai motai in compania unor vise si idealuri lumesti, Iarna - ca tot e rece si nu mai conteaza , Primavara - ca daca tot e de trezire macar sa ma destepte altii, Vara- vara nu ca uneori e mult prea cald . A pornit totul de la o sapca azi? ei dracie ! M-am dus prea departe si n-am sesizat ca nu se asorteaza cu decorul . Ninge la Cluj si e mai bine sa-mi iau o umbrela.

CREANGA CU OASPETI

stranuta norul
de mirosul noptii
privighetoarea stie

suna castanii
am prins un tipat sub talpa
se vand tresariri

sunet de luna
in luntre mai intra o floare
testament nocturn

seara cu rosu
somnul pleaca la scoala
mersul vietii

sugrum un cuvant
azi toate in mine sunt
litere moarte

pacatul serii
sarut intre doua lumini
despartire

la multi ani !

Mai buni c-o zi iubim treapta ce urca .. si ne da tonul pentru aceeasi nemurire..
Sa implinesti in treacat ani .....sorbind din cupa plin-a vietii,
E ca si cum , mancand de foame,
Ti-ai satura si ochi, si palme ,
Si ti-ai permite alta-n destulare !
Sa-mi razi ! si nu uita mometul ce te inspira SA MAI CRESTI C-UN AN!
SA-MI plangi ! cand cenusia-ti graba din tample iti opreste rasuflarea ,
Si implinind un nume spus in treacat,
Sa-ti mai ridici din cand in cand privirea ce-ti lasa cu pecetea infernala
…idea unui rod ce nu mai mira..
Mai buni c-o zi privim treapta ce urca , si ne imbie cu miros de implinire …

dedicatie ( scrisa de bianca pentru george)

Amurgul acesta ti-l dedic tie
si visurile care o sa-l urmeze
ploaia albastra care se grabeste sa cada
rasul meu de ieri
zambetul meu de azi
plansul probabil de maine
anotimpul acesta usor trist
inmuiat in parfumul suav al regretelor
t-i s-ar cuveni tie
pastrez pentru mine
ecoul pasilor pe caldaramul fierbinte
un alt amurg si un alt anotimp
si un alt tu care tinde sa redevina
eu insami ...

a aparut aici pe blog in ziua in care george ne-a anuntat ca ne parasete !

de n-ai pleca ( lore i-o dedica lui george)

Incet cararea a-nceput sa doara....
ai si uitat padurile de foc
privirea ti-o intorci ultima oara
ranesti secunda ce-acum sta pe loc!

Incet o poarta cu ciresi si dafini
inchide ultima mireasma iara
doar stii ca ai lasat sa doara
o creanga ce mai vrei s-o clatini...

Incet si valul cauta o stanca
satul de tarmul ce-a uitat sa zboare
e un tablou cu rana prea adanca
isi va gasi o umbra cand... sau oare?

Si mult prea repede inchizi o mana
in ea un ochi mai lacrimeaza lin
realitatea nu-i asa? nebuna !
a spart pocalul uneori prea plin

sa ne-ntalnim sub zarzari infloriti
pe-aceea carare ce te stie dus
sa-ntorci privirea ce-a lasat sa minti
o clipa ... un ecou apus...

se frange

Cand fericirea-mi plange iar in pumni ,
Pe-un orizont ce nu mai vrea sa moara ,
Mai fur din zilele ce le aduni ...si-o las sa doara !

Cand infinitu-mi plange-n libertate ..,
Si-mi rataceste singur printre ganduri
Il prind de-un capat cine stie poate
Se face randuri....

Cand vinovata de asaltul disperarii,
O lume se mai scutura de-o zi ,
Cunosc o drama muta , a tacerii,
Si-a fricii de-a mai fi!


Cand prind contur in prizoniera-mi faima ,
La clipa de moment totul de frange,
Si-n mine , cand cu urlet cand cu taina
Totul se frange !

ipostaze

Cheama noaptea sa-mi ploua cu scantei .
Si adancul tau sa-mi fie sclipire ....
Saruta-mi tarana din palme de vrei,
Si a ta lume sa-mi cada-nestire !


Cheama copacii sa- mi rada in margini. Si nu te preface ca vrei sa-mi fi umbra !
Mai lasa-ti o vreme plutirea ce-o macini ..
Sa-mi fie deasupra o lume mai blanda!

Cheama si-o mana ce vrea sa ma stie
Si cateva vorba perfect voalate.. Sa-mi intre plangand in poema-mi tarzie
Plecata de mult si devreme aproape

Cheama rugini si un vant catre toamna
Si drmuri ce vreau sa le calc, fara numar
Te ning cu miresme ce nu vor sa doarma
Eu iara te chem. Cand ma chemi … peste umar !

mai pica o nota

..Sa canti de mai vrei un acord sa-ti zambeasca ..
si-n taina sa-i lasi doar o nota ce striga !
azi plangi... ai lasat in urma fereastra
ce tainic te strange cand vrea sa te inchida !

acopera vantul cu sunet de tei
si leaga-ti privirea de frunza din capat...
...Sa canti in nestire o nota sau trei
cheia sol sa deschida un gand prins in lacat

de treci din senin peste-un ochi de paun
culoare sa prinzi cat va fi sa mai stai
Sa canti doar o nota ce ti-o mai adun
din val ori vazduh.. ce te- asteapta sa dai...

Si canta mereu, te invaluie visul ...
frumos nebunesc cu acorduri tarzii
de-ti place in el ai sa stii sa revi..
o nota mai cade ai vazut? e abisul ....

In mari de comedii

da mantie sa nu fugi niciodata...
ca-n ea universul prin cercuri se pierde si-n fire de ceara !
invelit sa mai stai cu privirea
de vrei ca rotirea
mai dulce sa-ti fie!
si tu sa ma chemi cand in foc cand pe ape
acordul in plans sa-ti rodeasca
Sa plec? .. iar o mana m-alunga. si de zbor sa nu uiti niciodata!
de-ti place sa-ti cante deschide-i!
si lasa-l mirare sa-ti fie...
In palme de mantia-ti frangi
sa nu fugi
S-o numesti nebunie !

chinchilla e blonda

a fost de-ajuns un telefon
ca romania s-o rastorn ....!
un animal mic si blonos
pe cei cu foame de bani i-a-ntors!
cum?
cu capu-n jos !
Acesta a fost preludiul ca sa inteleaga toti acum vine arta ......
sa-ntind o mana? nu ! pot doua !
cu una prind cu alta dau
chinchilla are blana noua
si fac la bani ca numa stau !
de intr-un hora cu chinchille
ma cost-un drum de timisoara
si mai apoi imi trag 3 vile
aici la cluj.. la viisoara .
si peste-un an ma inmultesc
si vand si iar vand la greu
chinchille custi ca-abia razbesc
ca numai unu-i dumnezeu
va zic de vreti sa faceti bani
sunati la pro tv pe fix
asta nu-i treaba de tarani
ma e de domni ! de-aia cu pix

GOANA DE SUNET!

Stapana fierbinte IDEE , ma rogi

Sa-ti spal nebunia cu urlet?

Si rodul ce-mi picura-ncins peste tample

Sa-l las pentr-o goana de sunet?

Vrei vesnic iesirea sa-ti fie mareata?

Si ochii in palme tu iarasi sa-mi frangi?

Lumina din ei sa-ti atinga surasul

Sa-ti taie suflarea cand va fi sa plangi?

Metafora vreau sa raman, si caderea din tine sa ceara iertare !

Stapa fierbinte IDEE , tu crezi ca-n fiinta esti rana dorita ?

Si vrei ca sfarsitul plecare sa-mi fie

Spre-o vama de tine platita ?

De cand vrei sa-mi speli existenta-n vointa

Tu care-n taina ucizi cand atingi?
Si nimeni nu poate sa-ti stea mult in preajma

Ca-i dobori cand voiesti si cand misti.. tu ii stingi!

Ei bine idée , mai las de la mine sa curga o clipa

Si ma rog sa mai stai

Rasplata sa-ti fie in schimbul atator flamanzi

Ce iti cer in genunchi sa le.. dai!

Si de-ar fi ca adancul din mine sa-l sapi

Am sa stau ascultandu-ti cararea !

Si-am s-astept ca la capat de drum si de gand

Sa-mi saruti de pe crestet visarea !

Si-am sa-ti spal nebunia cu urlet IDEE,

Si tacerea mea fie-va tunet !

Cand rodu- mi va curge incins peste tample

Tu sa-l prinzi ca pe-o goana de sunet !!!